Wilhelm Dancă

În cursul despre christologia kierkegaardiană am dezvoltat următoarele puncte. Mai întâi am prezentat câteva elemente din viața lui Kierkegaard (1813-1855).

Apoi am descris conținutul a trei cărți care stau la baza cursului: „Fărâme filosofice”, „Boala de moarte” și „Școala creștinismului”.

Am trecut la temele principale ale prelegerii. Prima, interlocutorii intelectuali ai lui Kierkegaard. Aceștia sunt Lessing și Hegel. A doua, punctul de pornire al christologiei sau cum se poate salva diferența și unitatea dintre timp și eternitate sau dintre finit și infinit. A treia, analiza categoriei contemporaneității, care înseamnă o relație bazată nu pe ceva concomitent, ci pe legătura dintre Învățător și discipol la care omul are acces prin credință. A patra, analiza categoriei scandalului, care în cazul creștinismului constă în unitatea dintre Dumnezeu și om în omul concret, Isus din Nazaret, în Isus Christos răstignit. A cincea, analiza metamorfozei lui Christos de la mijlocitor, paradox la Christos model.

În concluzie am arătat că Kierkegaard are multe elemente christologice discutabile. Meritul său e că s-a opus reducerii creștinismului la istorie, dar și tendinței de a sacraliza instituțiile lumești. Christos este custodele și al transcendenței divine, și al libertății umane.

Detalii găsiți mai jos.

În primul curs de christologie filosofică din acest semestru am vorbit despre persoana istorică a lui Christos și ideea de Christos la Kant.

După câteva date biografice am trecut la prezentarea bibliografiei care stă la baza cursului. Am vorbit apoi despre christologia kantiană și am dezvoltat următoarele puncte.

Mai întâi am precizat că sursa principală pentru christologia kantiană este lucrarea „Religia în limitele rațiunii pure”. Am descoperit aici că Immanuel Kant are sentimente contradictorii față de Christos. Este fascinat, deranjat și entuziast când vine vorba despre Isus Christos.

În partea a doua am vorbit despre fundalul teoretic al christologiei kantiene. Am arătat ce se poate spune despre Christos cu ajutorul rațiunii pure și cu cel al rațiunii practice.

Am descris în partea a treia interpretarea etică, practică a figurii lui Christos. Isus Christos este asumat ca ideal al perfecțiunii morale.

În final am afirmat că problema răului radical (păcatul originar) deschide calea acceptării lui Isus Christos istoric.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Vă propun, dacă vă interesează, să vedeți/ascultați Introducerea la cursul de Christologie filosofică. În Introducere, care a avut loc pe 17 februarie a.c., analizez raportul dintre Christos și filosofie. Sau, relația dintre Christos și filosofi.

Am luat două modele de soluționare a problemei din primu mileniu. Este vorba despre Clement Alexandrinul și Sfântul Augustin.

Apoi am analizat alte două exemple de la începutul mileniului al doilea, Abelard și Allain de Lille. În fine, am dezvoltat disputa christologică din zilele noastre dintre Xavier Tilliette și Cornelio Fabro.

Am trecut în revistă părerile pro și contra ale mai multor filosofi contemporani. Mă situez ca metodă și orizont de gândire pe linia pr. Xavier Tilliette, sj. Este vorba despre profesorul meu de filosofie de la Universitatea Pontificală Gregoriana (1991-1993). De la el am aflat pentru prima dată de christologia filosofică. Domnul să-l răsplătească cu bucuria vederii Lui!

Detalii în articolul postat mai jos.