Wilhelm Dancă

Dragi prieteni,

Credința creștină rodește roade de viață bună dacă discipolii lui Isus Cristos nu renunță la cruce, dacă sunt dispuși să o accepte și să o poarte cu bucurie. Din păcate vremurile în care trăim nu îndeamnă nici la credință, nici la acceptarea crucii. Cu toate acestea știm bine că nu se ajunge la performanță fără transpirație, chiar dacă ai talent mult, că nu există glorie umană sau spirituală fără spini, ca viață împlinită presupune trecerea prin suferință, în fine, că nimeni nu poate avea o coroană fără cruce, evident, în sens existențial și spiritual.  Mai multe lucruri despre toate acestea veți găsi în predica de mai jos. Înainte de a o asculta vă propun să citiți câteva îndemnuri luate din Imitațiunea lui Cristos pentru a avea mai mult curaj în acceptarea sau, de ce nu, iubirea crucii proprii.

«(1). Multora li se pare aspru cuvântul acesta: Leapădă-te de tine, ia-ți crucea și urmează-l pe Isus (Mt 16, 24). Dar mult mai aspru totuși va fi cuvântul celălalt, rostit în ziua de pe urmă: Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic (Mt 25, 41)! Cei ce ascultă acum și urmează cu bucurie cuvântul crucii, nu se vor teme când vor răsuna cuvintele osândei veșnice. Acest semn, al crucii, va sta înălțat pe ceruri când Domnul va veni la judecată. Atunci toți ucenicii crucii, care și-au orânduit viața după Cel Răstignit, nu vor avea a se teme de nimic, ci se vor apropia de Cristos-Judecătorul cu cea mai mare încredere. (2). Pentru ce, așadar, te temi să iei crucea, calea însăși care duce spre cer? În cruce este mântuirea, în cruce viața, în cruce ocrotirea împotriva vrăjmașilor; în cruce izvorul dulcilor desfătări cerești, în cruce tăria sufletului, bucuria spiritului, împlinirea virtuții, desăvârșirea sfințeniei. Nu este mântuire pentru suflet, nici nădejde de viață veșnică decât numai prin cruce. Ia-ți așadar crucea și urmează-l pe Isus, pe drumul vieții fără sfârșit. El a deschis calea, purtând pe umeri crucea, și a murit răstignit pe ea pentru tine, ca, purtând aceeași povară și tu, să râvnești să mori la rândul tău pe cruce. Căci dacă vom muri cu Cristos împreună, vom trăi împreună cu El (Rom 6, 8). Și dacă vei fi părtaș la patimile lui, din mărirea lui te vei împărtăși. (3). Într-adevăr, iată că totul atârnă de cruce, totul stă în răstignire; și nu alta este calea ce duce la viață și la adevărata pace lăuntrică: sfânta cale a crucii și a răstignirii zilnice. Poți colinda lumea întreagă, dacă vrei; poți căuta pretutindeni tot ce dorești: nicăieri nu vei găsi o cărare mai înaltă pe sus, și nici o potecă mai sigură pe jos, în afară de calea sfintei cruci. Rânduiește și așază totul după cum vrei tu și cum ți se pare mai bine: te vei convinge singur că pretutindeni pe lume trebuie, vrând-nevrând, să pătimești și să suferi, până la urmă, pentru câte ceva – și astfel, iată, peste cruce vei da, fără să vrei, întotdeauna: fie că trupul tău va fi încolțit de vreo durere, fie că sufletul tău va fi măcinat de alean și de amărăciune. (4). Se va întâmpla să fii părăsit de Dumnezeu, se va întâmpla să fii pus la încercare de aproapele tău, dar, mai des încă și înainte de orice, îți vei fi ție însuți povară și întrucât nu vei putea afla ușurare ori scăpare prin mângâieri sau alte leacuri și tămăduiri, decât când Dumnezeu va voi, va trebui să rabzi. Dumnezeu, într-adevăr, vrea ca tu să înveți să suferi povara amărăciunii fără a te bucura de vreo alinare, și lui singur să i te încredințezi, și astfel, prin urgisiri trecând, să te smerești tot mai mult. Nimeni, într-adevăr, nu simte mai adânc în inimă patima lui Cristos decât acela căruia i s-a întâmplat să sufere amărăciunea răstignirii. Crucea este, așadar, gata mereu și te așteaptă în tot locul. De ea nu vei putea scăpa, oriunde ai fugi: căci oriunde te-ai afla, te vei purta și te vei găsi pe tine însuți, mereu. Întoarce-te încotro vei vrea, în sus și în jos, în dreapta și în stânga: în toate părțile vei da peste cruce, și, oriunde te-ai afla, n-ai altă cale decât să-ți păstrezi cumpătul în răbdare, dacă vrei să te bucuri de pacea lăuntrică și să te poți învrednici de cununa vieții veșnice. (5). Dacă îți porți cruce de bunăvoie, crucea la rândul ei te va purta pe tine și te va duce spre limanul mult dorit, acolo unde vor înceta toate amărăciunile care, aici pe pământ, nu pot lua sfârșit niciodată. Dacă îți duce crucea cârtind, îți sporești singur povara și vei simți pe umerii tăi o greutate și mai apăsătoare; totuși, n-ai încotro: nu poți decât să înduri mai departe ce ți s-a dat. dacă te scuturi de o cruce, vei da fără îndoială de alta, aproape sigura încă și mai grea. (6). Cum ți-ai putea închipui că ai să scapi de ceea ce n-a scăpat nimeni dintre muritori până acum? Care dintre sfinți și-a trăit viața în această lume scutit de cruce, fără să aibă de înfruntat amărăciuni și lucruri potrivnice? Nici Isus Cristos, Domnul nostru, n-a fost – măcar un singur ceas – scutit de durerile și amărăciunile pătimirii pământești: Trebuia – zice el – să pătimească Cristos și să învie din morți și astfel să intre în mărirea sa (Lc 24, 26-46). Cum ai putea căuta o altă cale decât calea regească, drumul sfintei cruci?».

Din Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, cap. XII, trad. Andrei Brezianu, ARCB, București 1992, pp. 96-99.

Mai jos puteți să ascultați predica din 3 septembrie 2017: