Wilhelm Dancă

Ucenicii ca purtători de Cuvânt sunt rezultatul trimiterii lor în misiune. Așa după cum reiese din Evanghelia după Luca 10, 1-12,17-20. În zilele noastre „misiunea” poate fi asumată chiar la nivelul conversațiilor obișnuite. Dar, oare avem curajul să discutăm despre Christos, credință, Biserică între prieteni, vecini, cunoștințe? Aici nu este vorba despre prozelitism, ci despre referința firească la Christos. Unii refuză să discute din cauza mai multor motive. De exemplu, frica, rușinea, lipsa de pregătire religioasă și altele. În cazul acesta credința devine o chestiune privată, fără urmări în societate. Nu este normal.

Ucenicul devine purtător de Cuvânt al Domnului dacă își bazează misiunea doar pe Cuvântul și Harul Domnului. Interferența politicului, economicului, chestiunilor sociale sau mediatice dăunează grav „purtării Cuvântului” în societate. Apoi, dacă ucenicul ține cont de criticile și bârfele la adresa credinței și a Bisericii, nu se poate concentra asupra misiunii sale. De asemenea, ucenicul să se pregătească la asumarea eșecului. Nu toți oamenii vor accepta vestirea Împărăției. Fidelitatea față de misiunea încredințată se plătește prin neînțelegere și persecuție din partea lumii. Dacă ucenicul nu este respins, criticat, ceva nu este în regulă. În fine, ucenicul să vestească Împărăția lui Dumnezeu fără a diminua importanța convertirii. Adică, de dragul succesului, să nu recurgă la compromisuri sau scadă „prețul” apartenenței la împărăție. Revenind la invitația inițială, am spus că trebuie să vorbim despre Christos, bine sau rău. Astfel, și pe această cale, lumea va ști că Domnul este Viu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.