În Duminica Sfintei Scripturi am vorbit despre necesitatea de a reface identitatea creștină. În primul rând. Abia după aceea putem trece la refacerea unității creștine. Nu trebuie să aduc argumente că identitatea creștină este în disoluție. Se vede cu ochiul liber.
Am argumentat această interpretare cu liturgia Cuvântului de astăzi.
Refacerea trebuie să pornească de la legătura cu Dumnezeu, de aceea să acordăm importanță templului sau bisericii. Apoi trebuie să refacem spiritul comunitar prin promovarea Legii divine și a celei umane. În fine trebuie să cultivăm spiritul de apartenență prin asumarea granițelor sau a limitelor.
Isus vine în întâmpinarea acestor căutări ale omului biblic și spune că toate instituțiile trebuie să fie pentru om. Nu invers. Schimbarea perspectivei a inaugurat-o Isus prin întruparea sa. El a devenit Cuvânt concret și a împlinit ceea ce a spus. Suntem chemați să devenim cuvinte concrete. Să devenim „nazarineni”, chiar dacă vom fi refuzați. Altă cale pentru refacerea identității și unității creștine nu există. Afirmația este valabilă în orizontul Evangheliei de astăzi (Luca 1, 1-4; 4,14-21).
Detalii în articolul postat mai jos.
- 23 ianuarie 2022
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii