Wilhelm Dancă

În Duminica a IV-a din Advent am meditat la umilitatea Sfintei Fecioare Maria. Am luat-o pe drept model și condi’ie de pregătire pentru sărbătoarea „Nașterea Domnului”. Textele biblice ale Duminicii invită la considerarea lucrurilor mici, modeste, simple. Astfel, Betleem unde se va naște Fiul lui Dumnezeu este o cetate mică. Vezi Miheia 5, 1-4. De asemenea, Sfânta Elisabeta spune în Evanghelia după Luca 1, 43: „de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” Răspunsul Mariei nu a fost proclamat astăzi, dar este cunoscut. Este vorba despre „Magnificat” sau „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul”, vezi Luca 1, 46-55. În această cântare, Maica Domnului spune: „căci a privit la umilința slujitoarei sale” (v. 48) și, pentru că a fost umilă, „mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic” (v.49). Am explicat că termenul „umilință” vine de la „humus”, care în latină înseamnă pământ. Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat în trupul Fecioarei, care este din pământ. De fapt, toate trupurile oamenilor sunt din pământ și în pământ se vor întoarce. Dacă nu uităm lucrul acesta, vom avea virtutea umilinței, iar Fiul lui Dumnezeu se va naște și în noi.

Am subliniat două lucruri.

Primul, că umilința Sfintei Fecioare este filosofică. Sfântul Augustin spune că Maria l-a conceput pe Fiul lui Dumnezeu mai întâi cu mintea. A înțeles datorită umilinței care este statutul său în cosmos, adică faptul că este nimic, și tot la fel în lume. Maria a recunoscut că depinde întru totul și în toate de Dumnezeu Cel Atotputernic. Apoi, prin puterea umilinței a făcut discernământ între ceea ce e esențial și detaliile existenței. De aceea, i-a spus îngerului: „Iată slujitoarea Domnului!”.

Al doilea lucru, că umilința Maicii Domnului este psihologică. Aici este vorba despre starea sufletească de punere a propriei ființe la dispoziția Domnului. Slujirea necondiționată a lui Isus face ca Maria să fie prima misionară din istoria Bisericii. De fapt, mergând în vizită la Elizabeta, Maria îl vestește pe Isus familiei preotului Zaharia. Sărbătoarea „Nașterea Domnului” are rost și efecte bune dacă Pruncul Isus se naște în sufletele noastre. Condiția de posibilitate pentru ca acest eveniment să se petreacă este umilitatea. Succesiunea pașilor este următoarea: umilitatea, nașterea lui Isus în suflete și imboldul misionar. Dacă păstrăm această ordine, atunci putem deveni candidați la viața eternă.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.