Salutare!
Dragi prieteni,
În Biserică a intrat prea mult spirit mundan. A spus lucrul acesta și Papa Benedict al XVI-lea, și Papa Francisc, și în multe rânduri. De aceea am vorbit la omilie despre curajul de a nu fi relevant în ochii lumii de azi. Dar acest curaj nu este la îndemâna oricui. Înseamnă să mergi pe un drum contra curentului dominant. Spiritualitatea tăcerii procesului de creștere a seminței și umilința grăuntelui de muștar din Evanghelia Duminicii (Mc 4, 26-35) sunt temeiuri evanghelice pentru a îndrăzni mai mult.
Am dezvoltat două puncte importante.
Mai întâi am subliniat legătura dintre tăcerea lui Dumnezeu și tăcerea omului. Fiecare dintre noi poate să devină un vitraliu al lui Dumnezeu dacă face liniște în sine. Dumnezeu, care este liniște, nu poate intra decât acolo unde este liniște.
Apoi am invitat la imitarea lui Dumnezeu Semănătorul vieții în cosmos. Am trecut la imitarea lui Christos Semăntorul Cuvântului. În final am vorbit despre lumina și curajul pe care ni-l inspiră sfântul Anton de Padova, un adevărat semănător de „mâna a doua”. De ce de „mâna a doua”? Pentru că prima mână este sau îi aparține lui Christos.
În concluzie am arătat că, dacă principiul catalizator al alegerilor noastre este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci nu vom fi relevanți în ochii lumii de azi. Dar vom rămâne substanțiali în ochii lui Dumnezeu. De aceea, între modelul creștinului de acord cu spiritul lumii și modelul celui care urmează spiritul divin să-l preferăm pe acesta din urmă. Curaj! Sus inimile!
Mai multe detalii în articolul postat aici.
- 13 iunie 2021
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii