Wilhelm Dancă

Apocalipsa înseamnă revelare, dezvăluire, timp pentru a descoperi sensul. Nu este vorba despre catastrofe cosmice, cataclisme stelare, război al stelelor. Apocalipsa a fost inaugurată de Isus Christos. Și astăzi suntem în timp de Apocalipsă. Însă reflecția asupra sensului nu este practicată nici la nivel individual, nici la nivel de societate. De ce? Pentru că tuturor le este frică să reflecteze asupra sensului. Se tem să nu descopere că sunt în afara drumului care duce spre țintă.

De la Isus încoace timpul are aceleași coordonate și, ca atare, este apocaliptic, adică invită la reflecție pentru descoperirea sensului.

Timpul apocaliptic este un timp al rătăcirilor din cauza seducătorilor și falsificatorilor. Isus ne avertizează să fim atenți la cei care apar îmbrăcați în haina perfecțiunii sau adevărului.

Timpul apocaliptic este un timp al persecuției. Ucenicii care vor avea curajul să-l considere pe Christos și Cuvântul său criteriul lor de viață vor fi marginalizați.

Timpul apocaliptic este un timp al căderilor. Se vor prăbuși reperele morale, sociale, culturale. Procesul de secularizare din zilele noastre este un exemplu în care vedem „live” cum cad formele învechite de religie, de spiritualitate, de societate etc.

Timpul apocaliptic este un timp al profanării. Nu trebuie să insist asupra acestui aspect. Sacramentele sunt profanate. Persoanele și obiectele sacre sunt profanate. Biserica este profanată, fiind văzută de unii ca un ONG social.

Timpul apocaliptic este un timp al speranței. Isus în Marcu 13, 24-32 spune că după toate aceste momente de criză vom vedea cum înflorește speranța. În termenii lui Isus, speranța este anunțată de mlădița de smochin care, atunci când înverzește, vestește primăvara.

Ce trebuie să facem ca să descoperim sensul într-un timp apocaliptic?

Propuneri de răspuns în articolul postat mai jos.