Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Rusaliilor am comentat Evanghelia după Ioan 20, 19-23. Am început cu prezentarea numelor sărbătorii și am subliniat conținutul Rusaliillor, adică puterea de înnoire a inimii. Am apelat la viața Sfântului Filip Neri pentru a sublinia efectele lucrării Duhului Sfânt în om. Acestea sunt: bucuria, libertatea și înclinația de a vedea aspectele pozitive ale creștinismului.

Sfântul John Henry Newman a fost impresionat de aceste aspecte, de aceea, când a fost hirotonit preot, la Roma, în 1847, a cerut să intre în congregația Sfântului Filip. A înființat prima casă oratoriană la Maryvale, lângă Birmingham, apoi în alte locuri din Anglia.

Vorbind despre elementele pozitive ale credinței creștine am subliniat alte trei lucruri.

Primul, Duhul Sfânt face ca ucenicul să treacă de la dezbinare la unitate.

Apoi, Spiritul Sfânt îl ajută pe discipol să se comporte în raport cu Dumnezeu Tatăl nu ca slugă sau angajat, ci ca fiu.

În fine, Duhul Sfânt îl convinge pe ucenic să ceară iertarea păcatelor proprii, dar nu înainte de a-i ierta pe cei care i-au greșit.

Ne-am rugat împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea ca Duhul Sfânt să reînnoiască inimile credincioșilor, în special inima acelora care Îl primesc.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

„Dați-mi 10 oameni dezlipiți de cele materiale și voi converti lumea!” Această vorbă a fost rostită de sfântul Filip Neri (1515-1595). Am aprofundat-o în contextul dialogului lui Isus cu cărturarii care făceau donații la templu. Vezi Marcu 12, 38-44. Cărturarii erau falși, se prefăceau că sunt generoși, dar inima lor nu era la Domnul. Contrapunctul îl reprezintă văduva săracă. Spre deosebire de cărturarii ipocriți, care dăruiau din ceea ce le prisosea, văduva a dat tot ce avea. Dărnicia totală a văduvei este imaginea iubirii complete față de Dumnezeu. Astfel, a-l iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată ființa înseamnă să nu măsurăm iubirea Domnului. Pentru a atinge acest ideal am considerat că sunt necesare trei condiții.

Prima, omul să caute să se dezlipească de cele materiale sau temporale. Să nu-i pese de ce spun unii și alții atunci când pune suflet în activitățile sale. Adică, să fie un profesionist foarte bun și să nu țină cont de critici. De asemenea, să nu pună preț pe reacțiile celor din jur când este vorba de a dăuri lui Dumnezeu iubirea sa. Să nu fie atent în mod exclusiv la imaginea sa printre colegi, prieteni, vecini și, de dragul acestei imagini, să sacrifice iubirea de Dumnezeu.

A doua, omul să dăruiască darurile sale cu bucurie. Nu din obligație, nu cu zgârcenie, nu din superstiție. Maica Tereza de Calcuta spune că cine dăruiește cu bucurie dăruiește de două ori. Dăruirea totală de sine lui Dumnezeu este cu adevărat „totală” când e făcută cu bucurie.

A treia, dăruirea pune accentul pe calitatea iubirii, nu pe cantitate. Iubirea lui Dumnezeu este totală, dacă nu este restrânsă sau cuantificată de nimic. Iubirea de Domnul devine ipocrită când se acordă mai multă atenție intereselor materiale sau egoiste.

Astăzi văduva săracă ne transmite un mesaj simplu, dar angajant. Iubirea de Dumnezeu să fie autentică, totală, cu bucurie, fără pata egoismului. Să nu umblăm cu jumătăți de măsură, căci nu-l înșelăm pe Dumnezeu, ci pe noi înșine. Soren Kierkegaard a vorbit despre autenticitate în relația cu Dumnezeu. Lucrul acesta este posibil dacă trăim în timpul prezent al lui Isus Christos. Sau, dacă devenim „contemporani” cu Isus. Astfel intrăm în timpul mântuirii care este un prezent continuu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.