Wilhelm Dancă

În prima zi a anului 2023 am meditat titlul Mariei de „Născătoare de Dumnezeu”. Sau „Theotokos”, cum se spune în limba greacă. Titlul i-a fost recunoscut la Conciliul de la Efes din 431. Baza scripturistică este Evanghelia copilăriei lui Isus: Matei 1-2 și Luca 1-2. Pornind de aici tradiția Bisericii a afirmat că „per Mariam ad Iesum”. Adică, „prin Maria (ajungem) la Isus”.

Am subliniat trei aspecte ale relației dintre mamă și fiu. Ele se confirmă în viața Mariei. Însă ele ar trebui să existe în viața fiecărui creștin. Trebuie reținut că despărțirea de mamă începe prin tăierea cordonului ombilical. Astfel mama se desparte de fiu și, rămânând singur, fiul se maturizează. Desigur, aici este vorba despre o libertate responsabilă. Sau, despre o libertate centrată pe alegerea binelui. Modul în care cineva se raportează la mamă marchează relațiile cu ceilalți. Dacă fiul este „mămos” sau mama este posesivă, relația mamă-fiu e bolnavă.

Maternitatea responsabilă comportă mai multe trepte.

Prima este uimirea. Mama se minunează de copilul pe care îl naște. E trup din trupul ei, dar e altcineva. Sfânta Fecioară Maria s-a minunat de Isus, la fel și păstorii. Vezi Evanghelia sărbătorii: Luca 2, 16-21).

A doua e sentimentul divin al lucrării lui Dumnezeu care dă viață. Este o lucrare gratuită, fără nicio condiție. Este rodul iubirii gratuite a lui Dumnezeu. Acest aspect se vede în faptul că numele „Isus” este revelat de înger. Nu este alegerea Mariei sau a lui Iosif.

A treia e interiorizarea evenimentelor legate de nașterea unui fiu. Sau, cazul Mariei, asumarea privirii de ansamblu asupra Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel Maria îl vede pe Acela care vede totul. A-L vedea pe Acela care vede este suprema fericire. Această afirmație îi aparține sfântului Augustin. În timpul Crăciunului să mergem la „Betleem” să-L vedem pe Acela care vede.

Am terminat cu un gând dintr-o omilie a papei Benedict al XVI-lea. În Anul pe care îl începem Biserica să țină obrazul lipit de obrazul Pruncului Isus. Această imagine apare în iconografia orientală.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În ziua de 1 ianuarie 2022, la liturghia de la 12.15 nu au fost prea mulți credincioși la biserică. Unii dintre ei au moțăit cam toată liturghia, inclusiv la predică. Alții s-au mișcat încoace și încolo prin biserică, purtând copii mici în brațe. M-au făcut să mă simt bine și unii, și alții. Bine că au venit! Da, cu acești semi-adormiți și neadormiți am celebrat începutul Anului Nou 2022. În cadrul omiliei am dezvoltat trei idei.

Mai întâi am subliniat semnele Anului Nou 2022. Un semn rău, influența foarte mare a mass mediei în privința religiei creștine. Pe această cale credința riscă să devină o ideologie, o teorie. Și un semn bun, creștinii sunt criticați și persecutați. Anul trecut au murit 22 de misionari, inclusiv laici.

Apoi am arătat că Evanghelia sărbătorii luată din Luca 2, 16-21 ne invită să păstrăm caracterul relațional al credinței. Păstorii sunt înștiințați de îngeri despre noutatea Nașterii Domnului la Betleem. Aceiași păstori transmit în jurul lor vestea bună a Crăciunului. Noi suntem invitați să devenim un fel de „păstori” în zilele noastre. Deci Crăciunul nu este doar sărbătaorea bucuriei, ci și a misiunii încredințate și asumate.

În fine, comentând relația dintre Maria, Mamă și Fecioară și Pruncul Isus am subliniat că trebuie să ne asumăm fecioria interioară și maternitatea sacramentală și să-L dăm lumii pe Isus, astăzi.

În concluzie am comentat alte două gânduri. Primul l-am luat de la Sfântul Augustin. El afirma că „Fericiți sunt cei care Îl văd pe Acela care îi vede!” – „Videntem vedere”. Aici este vorba despre Dumnezeu Tatăl care, prin iubirea Lui neîntreruptă față de oameni, stă cu fața senină îndreptată spre lume. Al doilea din Solemnitatea Născătoarei de Dumnezeu, Maria care, fiind propusă la început de an caldendaristic, devine un model de privire milostivă față de lume. Și, pe această cale, model de vestire a Nașterii lui Christos Isus, Dumnezeu care mântuiește.

Am încheiat omilia cu versurile lui Mihai Eminescu din poezia „Răsai asupra mea lumină lină”. Am invocat-o pe Maica Sfântă și pururea Fecioară Maria să-și îndrepte spre noi privirea ei „de milă caldă, plină”. Anul Nou 2022 va fi nou dacă vom fi început o viață nouă. Iar viața fiecăruia dintre noi va fi nouă, dacă privirea noastră se va fi intersectat cu privirea Mariei plină de „milă caldă”.

La mulți ani cu sănătate! Cu binecuvântare!