Wilhelm Dancă

Ieri, 18 august 2024, am meditat la prezența reală a Domnului Christos în Euharistie. Am comentat textul din Ioan 6, 51-59. M-am oprit la versetul următor: „Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci”. Este vorba despre o ofertă a iubirii Domnului. El nu constrânge pe nimeni. Tot la fel trebuie să fie și răspunsul omului: liber, autentic, plin de iubire.

Am subliniat mai întâi că este nevoie de credință pentru a simți prezența reală a lui Isus Christos în Euharistie. Apoi am comentat legătura ucenicului cu Sfânta Liturghie. De fapt, în cadrul celebrării euharistice are loc întâlnirea discipolilor cu Isus euharisticul. Din păcate, astăzi, mulți dintre aceștia se comportă cu indiferență sau superficial față de Euharistie. Unii văd în participarea la Liturghie o obligație grea, o povară. Alții, când sunt la Liturghie, au gândul în altă parte și ratează întâlnirea completă, trup și suflet, cu Domnul. Sper să nu ajungem printre aceia care consideră că participarea la Sfânta Liturghie este o „datorie” care poate fi neglijată. Legătura cu Euharistia este semn de viață creștină autentică. Fiind semn al iubirii lui Dumnezeu Tatăl, răspunsul omului ar trebuie să fie conștient și asumat. Știm că Euharistia face Biserica. Știm că Euharistia întârește simțământul de apartenență la Christos, Capul Bisericii. Suntem mereu pătrunși de aceste adevăruri existențiale?

Am dat câteva exemple invitând audiența la mai multă atenție față de Domnul prezent real în Euharistie. Printre altele, am spus că ochii care nu se văd se uită. Se întâmplă același lucru dacă nu ne întâlnim cu Domnul care vine la noi în timpul Sfintei Liturghii. Am vorbit și despre Fericitul Carol Acutis, un adolescent foarte devotat prezenței reale a Domnului în Euharistie. Titlul meditației mele se inspiră dintr-o spusă a Fericitului Carol. El obișnuia să i se adreseze lui Isus, după primirea împărtășaniei, într-un mod original. De exemplu, îi spunea Domnului: „Isuse, bine ai venit la mine! Simte-Te ca la tine acasă!”.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Dragi prieteni,

Am fost invitat pe 13 iunie 2018 să celebrez sfânta liturghie și să predic în parohia „Sfântul Anton de Padova” de la Câmpina. Nu eram pentru prima dată în această parohie; am predicat pentru a doua sau a treia oară la hramul comunității. De fiecare dată am făcut-o cu mare plăcere, pentru că de acea biserică mă leagă niște prietenii frumoase, lungi și vechi. Datorită lor, consider și astăzi biserica catolică din Câmpina un fel de „Poarta Cerului”. Prin anii 1983-1986, am învățat aici multe lucruri importante de la păstorul comunității din Câmpina. De asemenea, am învățat multe și de la câțiva credincioși zeloși, printre altele, ce înseamnă să-ți pui încrederea toată în Dumnezeu. Pe atunci îmi era ghid spiritual sfânta Tereza de Avila a cărei „Autobiografie” căutam să o citesc și să o comentez împreună cu alții.

Dacă doriți să (re)vedeți și să (re)ascultați liturghia din sărbătoarea Sfântului Anton pe care am celebrat-o la Câmpina în 13 Iunie 2018, deschideți linkul de mai jos. Îi mulțumesc dlui Dumitru Costin Laurențiu care a făcut înregistrarea și a postat-o pe youtube. După cum veți observa, atmosfera în biserică era intimă, frumoasă, caldă, la propriu. Pot să spun că tot la fel mi se păreau și inimile și fețele credincioșilor pariticipanți. Am văzut chipuri destinse, prieteni zâmbind, inimi plini de bucurie! Am lungit puțin predica pentru că atenția lumii mă făcea să mai adaug câte ceva. Am constatat dupa liturghie, totuși, că nu toți au fost de acord cu invitația mea de a ne ruga asemenea sfântului Anton de Padova, adică „în genunchi”. Mai în glumă, mai în serios unii mi-au spus că preferă fotoliul, nu genuflexorul. Da, îngenunchiatul e o invitație/provocare pentru omul contemporan, care nu se mai simte atras spre jertfă, spre renunțare. Dimpotrivă. Totul vine să-i întrețină comoditatea. Dar această tentație e veche de când lumea! Neîndoielnic, când vorbim despre Cristos întrupat și Cristos crucificat, pe scurt, despre Cristos din Evanghelii, e greu să mai justifici comoditatea. Acest Cristos a fost predicat de sf. Anton de Padova. Acest Cristos din Evanghelii poate îndulci amărăciunea tentației comodităților noastre. Să-l invocăm și noi, iar dacă avem curajul, să-l și predicăm “cu inima, cu limba și cu mâna”!

Mai jos puteți vedea și asculta liturghia în cinstea sfântului Anton de la Câmpina din 13 iunie 2018:

Dragi prieteni,

Euharistia este sacramentul prezenței reale a lui Cristos cu Trupul său adevărat și cu Sângele său adevărat în speciile de pâine și de vin consacrate de preot în timpul sfintei Liturghii. Prin natura sa, Euharistia ne hrănește și ne apropie unul de celălalt, făcând din noi o „companie” purtătoare de Cristos în lume. Dar, dacă în biserică unii creștini preferă să stea la distanță unul de celălalt, imaginați-vă cum vor sta afară, nu doar unul indiferent față de altul, ci, poate mai rău, unul împotriva altuia.

Astăzi, 31 mai 2018, am celebrat Joia Verde sau sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului. Neîndoielnic, această sărbătoare are legătură cu Joia Mare, atunci când Cristos Domnul a instituit Euharistia, sacramentul prezenței lui reale, substanțiale, adevărate cu noi până la sfârșitul timpurilor. Sărbătoarea provine din dieceza de Liege, Belgia; în anul 1264, Papa Urban al IV-lea a lărgit-o la nivelul întregii Biserici Catolice. Scopul înființării sărbătorii a fost acela de a motiva mai mult credința credincioșilor în prezența reală a lui Cristos în sfânta Euharistie, în sfânta Liturghie sau în sfânta Jertfă, ori în sfânta Împărtășanie sau în Prea Sfântul Sacrament, cum se mai spune. De aceea, cu această ocazie, acolo unde trăiesc creștini catolici, se organizează procesiuni publice și se adoră Cristos prezent în sfânta Ostie cu multă solemnitate și bucurie. Din motive pastorale, în multe locuri, sărbătoarea este transferată în duminica următoare, fără a se pierde din vedere legătura dintre Joia Mare și Joia Verde. I se mai spune Joia Verde pentru a desemna faptul că Isus Cristos euharistic este întâmpinat și găzduit temporar pentru adorație în corturi făcute din ramuri verzi. În mod obișnuit se fac patru corturi, care semnifică cele patru evanghelii și cele patru puncte cardinale, adică Cristos întreg prezent în mijlocul lumii întregi prin sfânta Euharistie.

La celebrarea Trupului Domnului de la catedrala sf. Iosif din acest an au fost destul de mulți credincioși. Am vorbit despre întreita împărtășire cu Cristos în cadrul sfintei liturghii: prima are loc atunci când ascultăm Cuvântul Domnului, a doua când ne împărtășim efectiv cu Trupul și Sângele Domnului și a treia când ne întoarcem acasă transformați de Cristos în Trupul și Sângele său mistic și-i facem părtași pe semenii noștri de spiritul „companiei” sfinte la care am luat parte. Am amintit în omilie că termenul companie vine din limba latină și este compus din două cuvinte: „cum”, care înseamnă „cu”, și „panis”, care înseamnă „pâine”. Astfel, a celebra liturghia, atât credincioșii cât și preotul sau preoții își împart unul altuia nu doar intențiile de rugăciune, ci destinul, viața, pentru că pâinea hrănește și susține viața omului. Cristos este rădăcina vieții noastre și pâinea euharistică ne face să creștem, să trăim și să înflorim în compania sfântă a Bisericii pentru binele integral al lumii întregi. Pe urmele lui, asemenea pelicanului, suntem chemați să facem la fel: „e me alo”, „de la mine îi hrănesc pe alții”, de la noi înșine să-i hrănim pe alții, ca adevărați cristofori, pentru că dăruind vom dobândi.

Pentru reprezentarea predicii pe youtube am ales un detaliu din ornatul pe care l-am purtat la liturghia de astăzi: Cristos simbolizat de pelicanul care își hrănește puii din propria gușă! Fericiți cei care vor fi găsiți printre „puii flămânzi” și hrăniți de Cristos euharistic!

Mai jos puteți să ascultați predica:

Sfânta Liturghie este „izvor și culme a întregii vieți creștine” (LG 11). Cuprinzând cel mai mare bine al Bisericii, Cristos însuși, Paștele nostru, toate activitățile ecleziale sunt strâns legate de Euharistie și rânduite în vederea ei. În ea se află culmea lucrării prin care, în Cristos, Dumnezeu sfințește lumea. Participând la celebrarea euharistică, noi ne unim cu liturgia din cer și anticipăm viața eternă. Sfânta Liturghie rezumă credința noastră: „Modul nostru de a gândi concordă cu Euharistia, iar Euharistia, la rându-i, confirmă modul nostru de a gândi” (Sf. Irineu, Adversus Haereses 4, 18, 5).

Sfânta liturghie are mai multe nume: Euharistia, Cina Domnului, Cina cea de Taină, Frângerea Pâinii, Adunarea euharistică, Sfânta Jertfă, Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, Împărtășanie, Sfânta Misă.

Sfânta liturghie are două părți: liturgia Cuvântului, cu lecturile, omilia și rugăciunea universală, și liturgia euharistică, cu prezentarea pâinii și a vinului, rugăciunea de aducere de mulțumire și de consacrare și împărtășania.

Momentul central și culminant al celebrării euharistice cuprinde următoarele părți: Prefața (Biserica aduce mulțumiri Tatălui, prin Cristos, în Duhul Sfânt, pentru toate lucrările lui – creație, răscumpărare, sfințire); Epicleza (se cere Tatălui să trimită pe Duhul Sfânt asupra pâinii și vinului, ca să devină, prin puterea lui, Trupul și Sângele lui Isus Cristos și pentru ca cei ce iau parte la Euharistie să fie un singur trup și un singur duh); Relatarea instituirii (puterea cuvintelor și a acțiunii lui Cristos și puterea Duhului Sfânt fac prezente sacramental sub chipul pâinii și vinului Trupul și Sângele lui, jertfa lui oferită pe Cruce o dată pentru totdeauna); Anamneza (Biserica reamintește patima, învierea și întoarcerea în glorie a lui Cristos Isus); Rugăciunile de mijlocire (Biserica exprimă faptul că Euharistia este celebrată în comuniune cu Biserica întreagă, din cer și de pe pământ); Împărtășanie (precedată de rugăciunea Tatăl nostru și de frângerea pâinii, cedincioșii primesc „pâine din cer” și „potirul mântuirii”, Trupul și Sângele lui Cristos dat „pentru viața lumii”).

De ce trebuie să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, nu doar în duminici și sărbători? Pentru că,

1). Euharistia sporește unirea noastră cu Cristos.

2). Sfânta Liturghie ne desparte de păcat.

3). Euharistia ne apără de păcatele de moarte viitoare.

4). Sfânta Liturghie reînnoiește, întărește, adâncește încorporarea noastră în Biserică, începută deja la Botez.

5). Euharistia angajează față de cei săraci.

6). Sfânta Litughie întărește dorința de refacere a unității tuturor creștinilor.

7). Euharistia este chezășia gloriei vieții viitoare.

Mai multe despre Sfânta Liturghie găsiți în Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1322-1405.

NB. De regulă celebrez sfânta liturghie în catedrala sf. Iosif din București în fiecare duminică și sărbătoare la ora 12.15 pe toată durata anului universitar, adică de la 1 octombrie până la 30 iunie, excepție făcând duminicile și sărbătorile din săptămânile de vacanță universitară.

NB. Celebrez sfânta liturghie pentru studenți (nu doar pentru studenții Facultății de Teologie Romano-Catolică) începând cu data de 25 aprilie, inclusiv, în fiecare marți la ora 12, pe toată durata anului universitar, excepție făcând zilele de marți din timpul vacanțelor universitare.

Modificări ale acestui program liturgic vor fi postate pe site în timp util.

București, 6 aprilie 2017