Pe 16 septembrie 2023, am celebrat hramul bisericii din Bucureștii Noi. Această biserică este dedicată Sfintei Fecioare Maria, Îndurerată. Am rostit cuvântul de zidire sufletească. Am comentat două texte biblice: Luca 2, 34 și Ioan 19, 26. Mai exact, am unit profeția din Evanghelia după Luca cu împlinirea din Evanghelia după Ioan.
În introducere am prezentat pe scurt cele șapte dureri al Mariei: profeția lui Simeon, fuga în Egipt, pierderea lui Isus la Ierusalim, întâlnirea cu Isus pe drumul Crucii, răstignirea și moartea lui Isus, luarea lui Isus de pe Cruce și înmormântarea lui Isus. Am atras atenția că unii dintre noi cad în pericolul de a medita durerea de dragul durerii. Lucrul acesta se numește masochism. De aceea, ne-am întrebat cum putem asuma durerea și cum putem trece la bucuria mântuirii? Am răspuns ceva mai jos. Tot în introducere am mai vorbit despre pericolul unei devoțiuni mariane sterile și sentimentaliste. Apoi am vorbit și despre posibilitatea de a pierde credința din cauza unei puternice suferințe. Maria nu și-a pierdut credința, a rămas mereu fidelă.
Am dezvoltat trei teme de meditație despre credința Mariei. De ce? Pentru că Sfânta Maria, prin credință, a trecut de la durere la bucuria mântuirii. Am descris credința Sfintei Fecioare Maria.
Mai întâi am vorbit despre credința ei slujitorială. Aceasta se deosebește de credința noastră care, de multe ori, este o „credință bomboană”. Adică, egoistă, individualistă.
Apoi am prezentat credința ei castă. Acest aspect reiese din profeția lui Simeon. Sabia care îi va străpunge sufletul este despărțirea de Fiul ei. Spre deosebire de Mama lui Isus, credința noastră este posesivă. Ne comportăm ca omul care merge cu piciorul în doi pantofi. Sau mai mulți, pentru că nu vrea să piardă nimic. Pe urmele lui Isus se poate merge doar cu un pantof, cu o credința castă.
În fine am descris credința ei compătimitoare. Ființa Sfintei Fecioare Maria s-a cutremurat în întregime când a ținut în brațe trupul fără viață al lui Isus. Credința noastră este superficială și indiferentă la suferința altora. Suntem invadați de cultura banalizării suferinței. Trebuie să rezistăm la această subcultură mergând pe urmele Mariei și împreună cu ea spre Isus.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 16 septembrie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii