Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Omul devine mai bun nu dacă este certat, ci iertat!

În duminica a III-a din Advent am vorbit iarăși despre sfântul Ioan Botezătorul, ultimul și cel mai mare dintre profeți. De data aceasta am făcut o comparație între „Dumnezeu și om” din predica sfântului Ioan Botezătorul și „Dumnezeu și om” din predica și activitatea publică a lui Isus (cf. Mt 11, 2-11). Astfel, la Ioan Botezătorul Dumnezeu este ca un tată aspru. Stă cu securea în mână fiind gata să taie copacul care nu aduce roade. Este foc purificator sau cuptor încins pregătit să ardă pleava păcatelor oamenilor. În fine, Dumnezeu așteaptă de la om un singur lucru, și anume convertirea. Omul la Ioan Botezătorul trebuie certat și, dacă se convertește, iertat.

La Isus Dumnezeu este un tată bun și iertător. Se poartă cu oamenii asemenea găinii care vrea să-și adune puii sub aripile sale (Lc 13, 34). Stă la masă cu toți, indiferent de condiția lor morală, spirituală sau socială. Participă la evenimentele oamenilor obișnuiți și se bucură de lucrurile simple ale vieții. Dumnezeu este iubire (cf. 1 In 4, 16), de aceea îi iartă în mod gratuit pe cei păcătoși. Îi iartă, dar nu pentru că s-au convertit, ci pentru că au primit iubirea lui. Iertarea primită este motivul convertirii. Prin urmare omul la Isus se convertește pentru că mai întâi a fost iertat, nu amenințat sau certat.

Văzând această schimbare de perspectivă, sfântul Ioan a trimis câțiva dintre ucenicii lui să-l întrebe: „Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?” (Mt 11, 3). Nedumerirea provenea din faptul că ideea lui de Dumnezeu și de om nu se potrivea cu ceea ce vestea și înfăptuia Isus. Omul certat și iertat, în cazul lui. Omul iertat și convertit, în cazul lui Isus.

La întrebarea trimișilor, știind bine că faptele sunt mai convingătoare decât cuvintele, Isus le-a zis să-i spună lui Ioan că „orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună” (Mt 11, 5). Acestea sunt fapte de iubire divină! Suntem chemați să participăm la ele adăpându-ne din izvorul iubirii, care este Dumnezeu. În felul acesta ne pregătim pentru Crăciun, care este sărbătoarea iubirii lui Dumnezeu față de om. Ce fel de om vrem să fim? Certat mai întâi și apoi iertat? Sau iertat mai întâi și apoi convertit?

Mai multe detalii în predica postată mai jos.

  • 15 decembrie 2019
Sf. Ioan Botezătorul: Treceți Iordanul, urmați-l pe Isus!

Dacă folosim expresia „Treceți Iordanul!” în lumea germană, să știți că nu e bine. S-ar putea să jignim pe cineva sau să fim considerați ciudați pentru că iubim umorul negru. Într-adevăr, vorbitorii de germană, pentru a spune că cineva a murit, folosesc și această formulare: a trecut Iordanul. Adică, a trecut la cele veșnice. Nu este cazul aici, în contextul duminicii a II-a din Advent. Dimpotrivă. Cine nu trece Iordanul înseamnă că alege să rămână în pustiul Iudeii și acolo să moară în locul de purificare a păcatelor. În același timp refuză să intre în țara promisă a iertării și a milostivirii.

Pentru a-i determina pe cei păcătoși să fac acest gest sfântul Ioan Botezătorul folosea cuvinte dure, aspre, ironice, la granița cu sarcasmul și disprețul. Nu știu dacă această „tehnică de evanghelizare” îi poate convinge pe „saduceii” și „farizeii” din zilele noastre să părăsească pustiul păcatelor și să treacă Iordanul. Faptul că limbajul lui Ioan Botezătorul era disproporționat în raport cu efectul pe care îl urmărea, și anume convertirea, este confirmat de Isus: „nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Mt 11, 11).

Pornind de la evanghelia duminicii (Mt 3, 1-12), am propus două căi pentru a-i determina pe cei indeciși să iasă din pustiul purificator al păcatelor. Prima este umorul. Starea psihologică a celui care trăiește în păcat este confuză. Se amestecă în interiorul lui tot felul de sentimente: rușine, slăbiciune, dorință de schimbare, lehamite de propriul sine, neîncredere, disprețuirea sinelui sau orgoliu etc. O glumă bună poate deveni un colac de salvare pentru omul care se ia prea mult în serios.

A doua cale este exemplul viu al milostivirii pe care îl putem da față de cel păcătos, neputincios, neajutorat, indecis. Astfel, după ce a făcut experiența iubirii gratuite și dezinteresate, omul conștient de păcatele sale poate să-l vadă dincolo de Iordan pe Domnul Isus Christos, iubirea milostivă întrupată pentru noi. Și, totodată, poate să treacă Iordanul pentru a-l urma pe Isus. Mai multe detalii în predica postată mai jos. Advent binecuvântat!

  • 9 decembrie 2019
Cum să devenim „Sfântul Ioan Botezătorul” Azi?

Sfântul Ioan Botezătorul și Maica Domnului sunt sfinții cei mai cunoscuți ai Bisericii creștine nedespărțite. Maica Domnului întruchipează idealul feminin de sfințenie. Sfântul Ioan Botezătorul arată culmea sfințeniei pentru bărbați. Aceasta este părerea lui Paul Evdokimov în minunata lui carte: Femeia și mântuirea lumii. Cartea a fost tradusă în limba română în 2015 și publicată de editura Sophia. Volumul îl ajută pe cititor să înțeleagă cum poate fi germinat charismatic și plămădit în fiecare om „eternul feciorelnic”.

Totuși, din carte mi-a atras atenția o altă chestiune. Și anume afirmația autorului că, astăzi, cultul liturgic adus Sfântului Ioan Botezătorul a scăzut. Se pare că alți sfinți i-au luat locul, de exemplu sf. Iosif din tradiția creștinismului catolic. Sau sfântul Anton de Padova, cu mai multă priză la popor, tinde să obtureze fervoarea în a-l cinsti și imita pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Într-adevăr, din primele veacuri ale creștinismului și până în secolul al XIX-lea, în multe icoane, mozaicuri sau statui Isus a fost reprezentat de cele mai multe ori cu Maica Domnului, deoparte, iar de cealaltă parte, Sfântul Ioan Botezătorul. Datorită relației lor speciale cu Christos, Maria mai este numită Deipara sau Deisis, Născătoare de Dumnezeu, iar Sfântul Ioan Botezătorul, Înainte Mergătorul lui Isus.

Evanghelia din duminica a III-a a Adventului a fost o invitație la reevaluarea exemplului de relație cu Isus Christos pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul. Pentru faptul de a fi fost un autentic „prieten al mirelui” (In 3, 2), care este Christos, a meritat din partea lui Isus aceste cuvinte de apreciere: Ioan Botezătorul este „cel mai mare dintre cei născuți din femeie” (Lc 7, 28).

Coincidența cu Duminica Bucuriei,cum mai este numită Duminica III-a din Advent, nu este întâmplătoare. Bucuria izvorăște din iubire. Bucuria se manifestă atunci când cel care iubește se află în prezența binelui dorit sau, în absența lui, pentru că binele dorit se află în celălalt. Putem institui relații pătrunse de bucurie cu cei din jurul nostru. Câteodată binele dorit este prezent, și atunci iubirea se numește bucurie, altădată binele lipsește, și atunci iubirea se transformă în milostivire. Mai multe detalii despre modul în care putem deveni astăzi un alt Sfânt Ioan Botezătorul găsiți în predica postată mai jos.

  • 16 decembrie 2018
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul Omilie

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare veche și trăită cu bucurie de credincioșii creștini din secolul al IV-lea și până în zilele noastre. Spun că este o sărbătoare celebrată cu bucurie și astăzi, pentru că așa arătau chipurile credincioșilor ce au participat în această duminică la sfânta liturghie din catedrala sf. Iosif la ora 12. 15: chipuri senine, zâmbitoare, liniștite, pătrunse de o bucurie sfântă. Deși a început vacanța pentru cei mici și multe familii au plecat la țară sau în alte locuri de recreere, catedrala era plină de lume.

Două lucruri mi-au rămas în suflet după terminarea liturghiei și încă mai meditez asupra lor. Le prezint în continuare cu speranța că veți interveni și dumneavoastră care ascultați omilia sau citiți aceste rânduri. Mai întâi, o doamnă care participase la liturghia de azi, cunoștință veche din parohia sf. Tereza a Pruncului Isus, mi-a spus că i-ar place ca la această liturghie de la 12.15 să intervină și corul, nu doar orga, atunci când este permis, evident. M-a întrebat dacă am ceva împotriva liturghiilor la care cântă corul, orga și alte instrumente. Am asigurat-o că nu am nimic împotrivă. „Dimpotrivă, îmi plac foarte mult”, i-am răspuns. „Și atunci de ce nu se cântă?”, a continuat fosta mea enoriașă pe un ton foarte hotărât. „Acesta a fost profilul liturghiei stabilit de Arhiepiscop și parohul catedralei cu mai mulți ani în urmă; și de atunci a rămas așa”, i-am zis. Doamna a intervenit repede: „Și ce? Nu se mai poate schimba? Dacă veți schimba profilul liturghiei, să știți, numai aici aș veni!”. „Voi încerca să-i spun Arhiepiscopului, dar trebuie să-i spuneți și dumneavoastră. Altfel, dacă cer numai eu, nu se va schimba nimic”, am continuat eu. „Ok. Așa voi face”, mi-a zis doamna și a plecat destul de nemulțumită. Da, cred că se poate schimba acest aspect al liturghiei de la 12.15, dacă și credincioșii vor să se schimbe.

Al doilea lucru care mi-a dat de gândit a fost grupul mic de voluntari al Ordinului Suveran de Malta din București pe care l-am văzut prezent la o mică recepție, tot azi, după sfânta liturghie de la 12.15. Printre voluntari am constat, cu multă satisfacție, totuși, că erau prezente și câteva studente de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din București. Ordinul este religios și are ca zi națională 24 iunie – Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Numără circa 13.500 de membri în toată lumea. Sediul Ordinului se află la Roma, Italia. Misiunea Ordinului este sintetizată în acest moto-program: „Tuitio fidei et obsequium pauperum” („Apărarea credinței și asistență pentru cei săraci”). Toate activitățile lor se bazează pe voluntariat. Dar, din păcate, voluntarii sunt puțini. În societatea românească nu avem, deocamdată, o mentalitate în favoarea operelor de voluntariat. De aceea, vă invit să vă rugați cu mine ca sfântul Ioan Botezătorul să mijlocească credincioșilor din România gustul faptei de caritate ce se face din iubirea lui Cristos prezent în cei săraci și nevoiași!

Mai jos puteți să ascultați predica din 24 iunie 2018:

  • 24 iunie 2018