Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Înălțarea Sfintei Cruci” am vorbit despre purtarea cu iubire a Crucii. Meditația a pornit de la Evanghelia după Ioan 3, 13-17.

Am spus la început că simbolul crucii este un semn fundamental pentru creștini. Nu există creștinism fără cruce. Au înțeles lucrul acesta toți cei care se raportează la cruce în mod activ, nu pasiv. Relația activă cu Crucea înseamnă asumarea suferințelor proprii împreună cu Christos răstignit. De asemenea, mai înseamnă participarea la victoria lui Christos, prin Cruce, asupra păcatului și a morții. Astfel ucenicii activi în urmarea lui Christos descoperă că Isus Christos a îmbrățișat Crucea din iubire. Iar imitarea dragostei lui pentru toți oamenii se traduce printr-o amabilitate anticipată. Această bună dispoziție sau armonie se vede și în viața proprie, și în viața societății.

Am subliniat două lucruri legate de cinstirea Sfintei Cruci. Mai întâi m-am oprit la semnul sfintei Cruci, care ar trebui să ne amintească de trăirea iubirii lui Christos față de lume. Apoi am atras atenția asupra roadelor purtării crucii din iubire, subliniind frumusețea amabilității anticipate.

În concluzie, apelând la arta sacră, am spus că trebuie să ținem echilibrul între două semnificații principale ale crucii. Adică, să nu ne oprim la suferință. Să descoperim și cauza purtării crucii cu folos spiritual sau moral, care este Iubirea.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.