Wilhelm Dancă

Am sărbătorit astăzi Sfânta Treime. Sărbătoarea coincide cu prima duminică după Coborârea Duhului Sfânt. Această coincidență este intenționată. Biserica vrea să ne spună că în timpul de peste an ar trebui să avem un stil de viață care să se apropie de modelul de viață din Sfânta Treime.

Nimeni nu poate să pătrundă cu mintea proprie logica acestui model. Sfânta Treime este un mister de iubire reciprocă: iubirea ca dar – Tatăl, iubirea ca răspuns – Fiul, iubirea ca iubire – Sfântul Duh. Isus ne-a descoperit pe măsura înțelegerii noastre parte din această taină. Punctul culminant al revelației a avut loc pe cruce. De aceea să ne amintim că, ori de câte ori facem semnul sfintei cruci, de fapt, invocăm prezența lui Dumnezeu iubire jertfită asupra vieții noastre.

Am amintit că, în cadrul acestui gest sacru, când facem cruce, la un moment dat purtăm mâna înspre inimă, în partea dreaptă a corpului. Gestul evocă inima străpunsă a lui Christos din care a țâșnit sânge și apă. Aceste două elemente naturale semnifică euharistia și botezul, sacramentele prin care omul intră în Biserică (botezul) și se înbisericește (euharistia). Biserica îl face cunoscut pe Dumnezeu ca Dumnezeul iubirii până la sfârșitul lumii. Misiunea ei este foarte importantă în lumea credincioșilor monoteiști (iudei, musulmani) din zilele noastre, care îi acuză pe creștini de „asociaționism”, dar și a celorlalți oameni care nu-l cunosc pe Dumnezeu, poate, decât din înjurături și blesteme.

Pentru a intra mai adânc în misterul de viață al lui Dumnezeu unul și întreit am cerut ajutorul artei și am făcut referință la icoana „Sfânta Treime” a lui Rubliov (1442). Am comentat faptul că Fiul are privirea îndreptată spre Tatăl, Tatăl are privirea îndreptată spre Sfântul Duh. Este o iubire circulară între cele trei persoane. Privirea centrată pe celălalt denotă evacuarea sinelui din sine pentru a-i face loc celuilalt, admirație, mirare și respect față de celălalt. Trei atitudini care îl fac pe om să fie viu sau, dacă e cazul, să învie.

Am amintit în final că în tabloul lui Rubliov vedem că la masa celor trei îngeri un loc este gol. De fapt, locul a fost lăsat liber în mod intenționat. Pictorul a voit să-l invite pe privitor să intre în fluxul de iubire care trece de la o persoană la alta a Sfintei Treimi și, astfel, să devină invitație pentru cei din jur la o viață trăită în iubirea ca despuiere de sine, uimire și respect față de celălalt. Mai multe detalii în omilia postată mai jos.