Wilhelm Dancă

În ajunul zilei mele onomastico am dat un interviu postului de Radio Maria. Am vorbit despre ultima mea carte care a apărut la editura Spandugino. Este vorba despre ediția a doua a volumului „Și cred, și gândesc. Viitorul unui dialog controversat”.

Printre altele am explicat de ce am ales acest titlu. Am prezentat pe scurt cele trei părți ale cărții. De asemenea, am vorbit despre modul în care credința modelează rațiunea, inclusiv când omul se roagă lui Dumnezeu. Am subliniat contribuția rațiunii explicative în transmiterea adevărurilor dogmatice despre Întruparea, Patima, Moartea și Învierea lui Christos. Am încercat să explică diferența și continuitatea dintre teologia apofatică și teologia catafatică.

În fine am dezvoltat câteva reflecții despre cele două mari școli de teologie din secolul XX. Una care subliniază structura deschisă a naturii umane pentru transcendență. Alta care pune accentul pe puterea revelației divine de a-l smulge pe om din ființa proprie și a-l introduce în preajma lui Dumnezeu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Am stat de vorbă recent cu Cristian Curte la Radio România Cultural despre volumul „Și cred, și gândesc”. Această lucrare a apărut într-o nouă ediție, a doua, revizuită și adăugită, la editura Spandugiono 2021. Am atins în discuție câteva idei din capitolele principale ale cărții.

Astfel am detaliat raportul dintre credință și religie, subliniind importanța dialogurilor interconfesionale și interreligioase.

Apoi am dezvoltat raportul credinței cu rațiunea oprindu-mă mai mult la rugăciunea ca rațiune vorbită la fericitul Vladimir Ghika.

Am oferit câteva explicații despre rolul credinței în educație dându-l ca exemplu pe fericitul Anton Durcovici cu „Lecțiile tomiste” din anii 1936-1940.

În fine, am susținut că rugăciunea este o puternică și eficace activitate a rațiunii spirituale fiindcă poate dărâma orice formă de ideologie sau opresiune.

În acest curs am vorbit despre raportul credință și rațiune la filosoful francez Maurice Blondel (1861-1949). Am arătat că, potrivit filosofiei religiei din „L’ Action”, „Scrisoare despre apologetică” și „Istorie și dogmă”, rațiunea conduce omul la pragul credinței, unde adevărul noțional se transformă în adevăr relațional. Bucuria libertății regăsite prin credință care se adresează nu doar minții, ci și inimii și voinței, motivează efortul inimii de a crede în Iubirea divină. Mai multe detalii în înregistrarea postată aici. În curând voi publica următorul curs. Sus inimile!