„Effata” este un cuvânt aramaic. A rămas în liturgia creștină baptismală. Isus îl rostește cu ocazia vindecării unui surdo-mut păgân, adică nu iudeu. Evenimentul este descris de Marcu 7, 31-37. Simbolistica miracolului este foarte bogată. O semnificație importantă pentru noi astăzi este deschiderea spre diversitatea culturală, religioasă. Am comentat această vindecare miraculoasă și am spus că suntem chemați să-i ducem pe alții la Isus. De ce? Pentru a asculta cuvântul iubirii și a se relaționa la Dumnezeu și la semeni printr-un comportament bazat pe iubire.
Totuși, pentru a spune altora „Effata” sau „Deschide-te!” sunt necesare alte două acțiuni. Prima, să privim cerul, așa cum a făcut Isus. Asta înseamnă rugăciune, viață sacramentală, familiaritate cu Dumnezeu. A doua, să suspinăm/tresărim în fața răului. Să nu fim cinici! Să fim sensibili la durerea lumii! „Effata” înseamnă, astăzi, asumarea misiunii profetice.
Putem fi profeți în trei feluri. Primul, la nivel de individ. Aici trebuie să renunțăm la comportamentul narcisist și să vedem suferința aproapelui. Al doilea, la nivel de familie. În familii există conflicte între generații. Ele se vindecă prin limbajul iubirii. Al treilea, la nivel de Biserică. Aici trebuie echilibrată balanța între instituție și carismă.
În concluzie, dacă vrem să fim „profeți” ai iubirii divine, trebuie să trăim o viață împreună cu Dumnezeu și cu alții.
Detalii în articolul postat mai jos.
- 8 septembrie 2024
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii
Sărbătoarea „Întâmpinarea Domnului” e ziua mondială a persoanelor consacrate. În această categorie intră călugării și călugărițele. Dar în sens larg intră toți creștinii. Persoanele consacrate sunt chemate să devină profeți. În ce sens? Ele sunt chemate să-l vestească pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu lumii secularizate, astăzi.
Pornind de la Evanghelia sărbătorii, Luca 2, 22-40, am subliniat trei condiții pentru a fi profet.
Prima, să facem parte din categoria „săracilor” despre care vorbește Sfântul Luca. Printre aceștia erau Isus, Maria și Iosif. Părinții lui Isus au oferit Domnului pentru răscumpărarea primului lor născut doi porumbei. Duhul de sărăcie se traduce astăzi prin detașare de bunurile materiale.
A doua, să fim la templu sau la biserică ori de câte ori este posibil. Simeon și Ana erau prezenți la templu. Simeon a fost condus acolo de Duhul Sfânt. Ana stătea tot timpul la templu. Gestul lor poate fi actualizat prin efortul de a participa fizic la sfânta liturghie, nu online. Ar fi deja un semn profetic.
A treia, să cultivăm evlavia în viața noastră. Simeon și Ana au o trăsătură comună, evlavia. Prin evlavie se înțelege dialogul personal și continuu cu Dumnezeu. În fine, astăzi, profeții sunt chemați să creeze o atmosferă creștină într-o lume secularizată.
Detalii în articolul postat mai jos.
- 2 februarie 2023
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii