Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!
Putere și adevăr și oboseala de a lua decizii

Raportul putere și adevăr a fost subiectul principal al meditației în sărbătoarea „Christos Rege”. Am insistat pe faptul că sărbătoarea nu are caracter politic. Am dezvoltat tema puterilor pe care fiecare dintre noi le-a primit încă de la naștere. Pe fundalul meditației a fost tabolul dialogului dintre Pilat și Isus (vezi Ioan 18, 33-37). Subiectul principal e regalitatea sau non regalitatea lui Isus. Ce fel de regalitate a avut Isus?

Prima dintre puteri este puterea de a judeca, de a ierta și de a condamna. Se vede lucrul acesta în familie, și nu numai. În familie, copiii fiind mai fragili și în creștere, sunt judecați, iertați sau corectați de părinți. Dar și în alte locuri se verifică acest adevăr. De pildă, în Biserică, unde absența exercitării acestei puteri are consecințe grave. Aici se observă un fel de lehamite de a lua decizii, de a ieși din rând și de a spune ce e bine și ce e rău. Nu mai vorbesc de societatea civilă unde descurajarea de a nu lua decizii e cultivată sistematic. Bref, astăzi, raportul putere și adevăr se dezechilibrează în favoarea puterii, care devine despotică, insuportabilă.

A doua este puterea de a te compromite. Această putere se întâlnește la exercitantul puterii care își asumă greșelile sau fragilitățile. Cine se preocupă excesiv de propria imagine, de carieră și fuge de compromis ajunge să trăiască într-o lume superficială, falsă.

A treia este puterea de a da mărturie despre adevăr. Pentru asta este nevoie de curaj și încredere în adevăr. Pilat este sceptic, cinic, indiferent și crede că nu există valori de adevăr și de fals. Toți oamenii sunt „o apă și un pământ”. În aceste condiții puterea nu are nevoie de adevăr, fiindcă, nu-i așa, nu există adevăr. De aceea Pilat îl întreabă pe Isus: ce este adevărul? Adevărul deranjează omul puterii, fiindcă ar trebui să spună pe ce cale a ajuns la putere. De pildă, a primit puterea pe calea manipulărilor, a unor lupte meschine pe la spate, a unor comploturi degradante. Avem aici un contraargument. Astfel, cine se îngrijește excesiv de propria imagine și de parcursul carierei a ajuns la putere pe căi murdare.

În fine, a patra putere discutată astăzi a fost puterea de a da altora viață sau moartea. Isus nu doar că a dat viață celorlalți, ci și-a dat viața proprie pentru alții. Părinții participă în raport cu fiii lor la această putere. Evident, fiecare după capacitatea proprie. Pe scurt, mesajul omiliei a fost că omul liber e rege, pentru că gestionează cum se cuvine raportul dintre putere și adevăr. Pe urmele lui Isus, adevărul e adevărul iubirii și al vieții. Când puterea nu ține cont de acest adevăr devine fugă de responsabiltate, cult idolatru al propriei imagini, cinism și indiferență față de binele public. Sunt destule exemple în jurul nostru. Nu m-am oprit asupra lor.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 21 noiembrie 2021