Wilhelm Dancă

Prieteni,

Am meditat astăzi la câteva lucruri pe care ucenicii lui Isus le vor întâlni de-a lungul timpului până la sfârșitul lumii. Ele se găsesc în discursul Domnului despre lucrurile de pe urmă din Evanghelia după Luca 21, 5-19.

Primul dintre ele se referă la faptul că unii vor răspândi erori în numele Domnului. Sfatul Mântuitorului este scurt și la obiect: „Nu vă luați după ei”. (v.9). Am considerta că merită atenție trei erori din zilele noastre: ideologia gender, clericalismul și laicismul și ipocrizia sacramentală.

Al doilea lucru este „războiul” sau/și „diviziunea” provocate de persoana, învățătura și numele Domnului. Cine trăiește în mod coerent învățătura Domnului va avea soarta lui. Adică va fi „răstignit” de opinia publică sau chiar de cei care îi sunt apropiați. Astăzi se încearcă diluarea rolului mântuitor al lui Christos prin alăturarea numelui său de cel al lui Socrate, Buddha sau Mohamed. Dar să nu-i urmăm pe cei care spun că omul se poate mântui fără Christos. Domnul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Al treilea lucru are legătură cu persecuția. Am spus că persecuția este direct proporțională cu fidelitatea față de Christos. Astăzi, la fel ca în trecut, ucenicii sunt chemați să dea mărturie despre Christos și în tribunalele civile, și în cele religioase. Am dat două exemple de mărturia exemplară din viața Bisericii noastre: Fer. Vladimir Ghika și Fer. Anton Durcovici.

Ce-i de făcut în fața acestor lucruri care sunt și vor fi prezente mereu în istoria Bisericii? Răspunsul e sugerat de Sfântul Paul în 2 Tesaloniceni 3, 7-12: să mâncăm pâinea muncind în liniște. Mai multe detalii în articolul postat mai jos

Ucenicii ca purtători de Cuvânt sunt rezultatul trimiterii lor în misiune. Așa după cum reiese din Evanghelia după Luca 10, 1-12,17-20. În zilele noastre „misiunea” poate fi asumată chiar la nivelul conversațiilor obișnuite. Dar, oare avem curajul să discutăm despre Christos, credință, Biserică între prieteni, vecini, cunoștințe? Aici nu este vorba despre prozelitism, ci despre referința firească la Christos. Unii refuză să discute din cauza mai multor motive. De exemplu, frica, rușinea, lipsa de pregătire religioasă și altele. În cazul acesta credința devine o chestiune privată, fără urmări în societate. Nu este normal.

Ucenicul devine purtător de Cuvânt al Domnului dacă își bazează misiunea doar pe Cuvântul și Harul Domnului. Interferența politicului, economicului, chestiunilor sociale sau mediatice dăunează grav „purtării Cuvântului” în societate. Apoi, dacă ucenicul ține cont de criticile și bârfele la adresa credinței și a Bisericii, nu se poate concentra asupra misiunii sale. De asemenea, ucenicul să se pregătească la asumarea eșecului. Nu toți oamenii vor accepta vestirea Împărăției. Fidelitatea față de misiunea încredințată se plătește prin neînțelegere și persecuție din partea lumii. Dacă ucenicul nu este respins, criticat, ceva nu este în regulă. În fine, ucenicul să vestească Împărăția lui Dumnezeu fără a diminua importanța convertirii. Adică, de dragul succesului, să nu recurgă la compromisuri sau scadă „prețul” apartenenței la împărăție. Revenind la invitația inițială, am spus că trebuie să vorbim despre Christos, bine sau rău. Astfel, și pe această cale, lumea va ști că Domnul este Viu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.