Wilhelm Dancă

Prieteni,

Astăzi, la catedrala „Sfântul Iosif” din București, am meditat testamentul spiritual al lui Isus. Am pornit de de la afirmația Domnului – „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” – și am subliniat următoarele trei aspecte.

Mai întâi am vorbit despre faptul că Domnul Isus va pregăti un lăcaș pentru noi și va veni să ne ia cu sine (Ioan 14, 3).

Apoi am dezvoltat întrebarea lui Filip: „Arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns” (Ioan 14, 8).

În fine, am subliniat că acela care crede în Isus va face fapte mai mari decât cele făcute de Domnul. (Ioan 14, 12).

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Învierea Domnului este, la creștini, sărbătoarea tuturor sărbătorilor. Paștele, ca nume, provine din latină (Pascha) și ebraică (Pesah), însemnând „trecere” și are mai multe semnificații teologice. Prima este legată de faptul că Domnul „a trecut” prin viața evreilor, în Egipt, eliberându-i din sclavie. A doua se referă la Domnul Isus care a trecut de la moarte la viață, prin Înviere. Alta, pe urmele Domnului Înviat, fiecare botezat poate să facă „Paștele”, adică să treacă la Viața nouă inaugurată de Isus prin Înviere.

Am meditat Evanghelia după Ioan 20, 1-9 și am subliniat că „trecerea” omului de la moarte (păcat, superficialitate) la Viață e susținută de o speranță tânără și statornică. Am dezvoltat adevărul părintelui Cyril Charlie Martindale, scriitor și teolog englez, care afirmă că la începutul tuturor lucrurilor, în timpul existenței tuturor lucrurilor și la sfârșitul tuturor lucrurilor sunt Dumnezeu, Iubirea și Viața.

Apoi am arătat că schimbările în bine sunt lente, dar au loc. Am dat ca exemplul stilul de „a fi Biserică” în România. În trecut, exista o falie între cler (preoți) și popor. Acum distanța s-a micșorat, dar remarcăm că este loc de mai bine. Am vorbit despre trecerea de la credința din frică la credința din convingere. Viitorul Bisericii va fi marcat de creștinii din convingere.

În fine, am comentat personajele din Evanghelia sărbătorii. Am început cu Maria Magdalena, care închide cercul „feminin” al Vieții Bisericii. Dacă la începutul existenței lui Isus pe pământ a fost Sfânta Fecioară Maria, acum, la sfârșit este Maria Magdalena. Așadar, de fiecare dată, o femeie spune DA lui Dumnezeu, mai întâi ca Isus să vină în lume, apoi ca Domnul Christos să plece la Dumnezeu Tatăl. Petru și celălalt discipol reprezintă Biserica instituțională sau slujitorială și Biserica carismatică. Celălalt discipol nu are nume, pentru că fiecare dintre noi poate, sau trebuie, să fie în locul lui.

Folosindu-se de cele două aripi, slujirea instituțională și caritatea sau iubirea aproapelui, creștinii participă la Viața lui Dumnezeu-Iubire, adică se bucură de Înviere.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Christos a înviat! Aleluia!