Wilhelm Dancă

În Săptămâna Mare la creștinii care țin calendarul gregorian pentru sărbătoarea Paștelui am înregistrat o conferință. Ea face parte din seria de conferințe ale Academiei Române având drept titlu „Conexiuni”. Abordarea este interdisciplinară, pentru că țin cont și de etimologie, și de istoria religiilor și de teologie și de arta sacră.

Conferința are mai multe puncte. Printre altele vorbesc despre ce înseamnă cuvântul „Paște” și care sunt începuturile sărbătorii Paștelui. Apoi caut să răspund la întrebarea de ce se consumă carne de miel cu ocazia Paștelui și de ce data Paștelui este mobilă.

De asemenea, voi cerceta pe scurt ce spun Evangheliile despre Paște. Voi prezenta în sinteză părțile principale ale liturgiei Vigiliei Pascale și simbolurile Paștelui.

Voi da o scurtă explicație despre binecuvântarea „Urbi et Orbi”.

Apoi voi căuta un răspuns la întrebarea de ce se încondeiază și se consumă ouă de Paște. În final voi prezent câteva tradiții de Paște în România și reflectări ale Paștelui în artă.

Conferința se termină cu o povestioară despre tabloul lui Pierro della Francesca, „La Resurrezione di Cristo”. Vă invit să o ascultați și să nu vă fie frică de Christos înviat!

Sărbători pascale binecuvântate cu lumină și pace!

În seara zilei de 7 aprilie 2021 am vorbit cu Cristian Curte pentru Radio România Actualități despre „Înviere în creștinism și în cultura europeană”. Am început dialogoul cu evocarea a două imagini pascale din copilărie și din tinerețe legate de celebrarea Paștelui în satul natal. Am vorbit despre câteva momente din experiența mea pastorală în Italia. Am dezvoltat importanța sărbătorii Paștelui pentru creștinism și cultura europeană. Am subliniat în ce constă pregătirea imediată pentru trăirea Paștelui, care înseamnă victorie asupra morții, asupra egoismului, asupra păcatului. În final am pledat pentru cultivarea valorilor umane fundamentale, printre care prietenia, întrucât ele se regăsesc la baza experienței harului supranatural al Paștelui. Detalii în interviul postat mai jos.

Învierea ca eveniment istoric și spiritual a fost obiectul omiliei de astăzi, 4 aprilie 2021, la catedrala „Sfântul Iosif” din București, la ora 12. 15. Am subliniat două lucruri: mormântul gol și transformarea ucenicilor în mistere de prezență, de lumină și de bucurie. Evanghelia a fost luată din Sfântul Ioan (20, 1-9). Mormântul gol este dovada istorică a Învierii lui Isus. Semnifică, printre altele, că Isus nu a „înviat” precum Lazăr sau fiica lui Iair, adică nu a revenit la viața pământească. Apoi că ucenicii nu au „lucrat” vestea Învierii. Finalul Evanghelei de astăzi subliniază că „nu știau” Scritpturile potrivit cărora Isus „trebuia să învie din morți”. În fine că Isus înviat era o ființă vie dar având o altă condiție decât cea pământească. Libertatea de mișcare în timp și spațiu, dincolo de limitele timpului și ale spațiului este semnul distinctiv al acestei condiții existențiale noi. Transformarea ucenicilor în mistere de prezență, de lumină și de bucurie este chemarea Învierii. Ucenicii sunt provocați la o schimbare potrivit cifrului sau lungimii de undă pe care o are corpul fiecăruia. Pe măsură ce se coboară la rădăcina existenței, care este Dumnezeu, ființele umane devin mai diafane, mai transparente, mai luminoase. Dacă Isus Înviat devine spațiu deschis spre libertate pentru fiecare dintre noi, atunci suntem pe drumul transformării noastre în martori de lumină ai lui Isus înviat. Mai multe detalii în articoloul postat mai jos. Christos a înviat!