Wilhelm Dancă

Am meditat astăzi aceste trei realități din viața noastră: idolatria, auto-latria și teo-latria. Pe scurt, latria înseamnă cult. Punctul de pornie a fost parabola administratorului necinstit din Evanghelia după Luca 16, 1-13. Am reflectat asupra ei împreună cu mulți credincioși prezenți la liturghia de la 12.15 în catedrala „Sfântul Iosif” din București.

Am subliniat trei idei spirituale importante ținând cont de contextul social în care trăim astăzi.

Prima se referă la idolatrie, adică la pericolul transformării bogățiilor, oricare ar fi ele, în idoli. Când se întâmplă lucrul acesta devenim sclavi, pierdem libertatea de fii, devenim „atei” sau fără Dumnezeu.

A doua ne privește pe noi și raportul cu noi înșine. Putem deveni mai importanți decât orice și oricine. Atenția exagerată acordată eului este primul pas spre auto-latrie. Din acest punct de vedere fiecare dintre noi poate deveni un administrator necinstit. În ce sens? În sensul că am primit viața ca dar și noi credem că ne-am dat-o singuri. Sau ne comportăm ca și cum noi am fi stăpânii vieții, de la naștere până la moarte. De aici o serie întreagă de comportamente marcate de înșelare sau trișare a Stăpânului care ne-a creat și ne-a dăruit viața.

În fine, ultima idee are de-a face cu Dumnezeu și concentrarea vieții pe raportul cu Dumnezeu. O astfel de viață se caracterizează prin teo-latrie.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.