Wilhelm Dancă

Am avut o comunicare despre Pace în cadrul Conferinței anuale a Societății Internaționale Toma de Aquino, secția română. Conferința a avut loc la București, pe 6 octombrie 2023.

Obiectivul principal a fost acela de a schimba un proverb latin cu privire la pace. Adică, „si vis pacem, para bellum”, spuneau latinii. Am modificat proverbul și am zis: „si vis pacem, para pacem”. În românește, „dacă vrei pace, pregătește pacea”.

În prima parte a comunicării am prezentat câteva motive pentru care pacea este actuală. Apoi am descris câteva cauze care fac ca pacea să fie inactuală. În partea a doua am descris șapte trepte care conduc la templul păcii. Acestea sunt de două feluri. Primele trei sunt interioare: împăcarea cu sine, nonviolența celor puternici, obiecția de conștiință. Celelalte patru sunt exterioare: dialogul între generații, educația păcii, forța dreptului, memoria trecutului.

În concluzie am pledat pentru pacea ca obiectiv al educației. Pe scurt, dacă vrei pace, pregătește-te pentru pace!

Astăzi am celebrat solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Este un adevăr dogmatic care spune că Maica Domnului a fost scutită de pata păcatului strămoșesc. Acest adevăr de credință a fost proclamat de Biserica Catolică în 1854. A fost confirmat de aparițiile Maicii Domnului de la Lourdes în 1858.

Astăzi, în ciuda spiritului anti-dogmatic și a atmosferei post-adevăr, catolicii continuă să o cinsteasă pe Maria Neprihănit Zămislită. Am pornit de la textul Evangheliei după Luca 1,26-38. Acesta este suportul principal al dogmei: Maria este plină de har. Apoi am arătat că și Tradiția confirmă acest adevăr. Devoțiunea populară din secolele XVI, XVII și XVIII au devenit izvor de credință. Se spune în latină „lex orandi” este „lex credendi”.

Am ilustrat drumul declarării dogmei Neprihănitei Zămisliri, comentând filmul „Scotus”. Este vorba despre un film realizat în 2010 de Ferdinand Muraca. Printre altele am arătat că unii sfinți au fost împotriva dogmei. De pildă, Sfântul Bernard și Sfântul Toma de Aquino. De ce? Fiindcă ar face atingere universalității mântuirii în Christos.

Alții au fost favorabili. Acesta e cazul lui Duns Scotus, care a subliniat trei verbe în lucrarea acestui adevăr de credință. Este vorba de „potuit”, „convenit” și „fecit”. Dumnezeu atotputernic și milostiv putea să o scutească pe Maria de pata păcatului strămoșesc. Se cuvenea ca Maria să fie un vas ales pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu. Apoi, pentru meritele lui Christos mort și înviat, Dumnezeu a făcut toate acestea. Subliniind legătura dintre credința populară și credința teologică, iezuiții au contribuit decisiv la declararea dogmei în 1854.

Am atras atenția asupra două valori care provin din sărbătoarea mariană de astăzi. Este vorba despre pace și inocență. Sfânta Fecioară fără de păcat emană pacea interioară. De aici provine și frumusețea ei. Este aclamată cu titlul de „tota pulchra”, „toată frumoasă”. Pe bună dreptate.

În al doilea rând am vorbit despre inocență sau nevinovăție. M-am referit la inocența desconsiderată din zilele noastre. Fie că este vorba despre copii, tineri, adulți sau, și mai ales, despre fete și femei. Trupul a devenit un fel de produs comercial. Multe persoane sunt abuzate. Ne-am obișnuit cu gândul acesta. Din păcate. Sărbătoarea ne atrage atenția că lucrurile stau altfel. Să contemplăm chipul Mariei și să ne lăsăm copleșiți de pace interioară și de gustul inocenței.

NB. Fotografia este din timpul activității mele pastorale la Piatra Neamț. Era o dată ca niciodată … au trecut anii. Dar Neprihănita m-a ocrotit mereu. Rugați-vă și pentru mine, și pentru părintele paroh din imagine, pr. Mihai Budău! El a plecat să contemple chipul Mariei în cer.

Detalii în articolul de mai jos.

Oamenii iartă greu, câteodată, unii niciodată. Dumnezeu iartă mereu. De aceea poporul evreu credea că numai Domnul poate să ierte păcatele, chiar dacă pedepsește pe cine iubește. Isus răstignit-înviat ne-a descoperit fața adevărată a lui Dumnezeu, și anume îndurarea. Înviind din moartea vinovățiilor și păcatelor lumii, întorcându-se din iadul urii dăruiește ucenicilor săi pacea Lui perfectă și profundă.

În Evanghelia dumincii (In 20, 19-31) numită Duminica Divinei Îndurări Isus Înviat dăruiește iertarea sau pacea în trei pași. Mai întâi pacea este obiectul dorinței Lui pentru ucenici: „Pacea să fie cu voi!”. Apoi suflă asupra discipolilor Duhul iertării. Acest dar le este încredințat ucenicilor pentru a fi administrat în mod responsabil celor care îl cer: „cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, cărora le veți ține, vor fi ținute”. În fine, pentru a putea primi darul iertării este nevoie de a trece de la îndoială la credință, asemenea sfântului Toma. După ce a fost iertat de Isus (a lipsit de la prima lui apariție), Toma „învie” în comunitatea din care făcea parte. Împreună cu el învie și comunitatea ucenicilor. Iertarea redă viața ucenicilor dezbinați. Comunitățile noastre sunt dezbinate? Viața noastră este în criză de identitate spirituală? Spre înviere, chiar și spre cea de etapă, spre învierea provizorie, există un singur drum:nu răzbunarea, nu dreptatea, ci iertarea sau divina îndurare.

Mai multe detalii în omilia postată mai jos.

Christos a înviat!