Wilhelm Dancă

Am publicat recent în revista „Studi Cattolici” de la Milano un articol în italiană despre conflictul dintre Ucraina și Rusia. Biserica ortodoxă din Ucraina și din Rusia sunt instrumentalizate și transformate în arme ideologice. Din păcate!

Mai multe detalii găsiți deschizând linkul postat mai jos.

Îi rog pe prietenii români/italieni să distrubie acest articol. Sper să fie de folos!

Sfântul Francisc de Assisi se ruga astfel: „Doamne, fă din mine un instrument al împăcării oamenilor … Unde este ură eu s-aduc iubire!”

Așa să fie!

https://wilhelmdanca.ro/wp-content/uploads/2022/09/danca-sc-739-1.pdf

Omul este o ființă vulnerabilă, fragilă. Asta ne spune, printre altele, parabola Bunul Samaritean. Oricând i se poate întâmpla ceva, dar mai ales ceva rău. Când dă de necaz, atunci se văd caracterele oamenilor. Unii se concentrează pe ei înșiși, nu le pasă de soarta celorlalți. Aceștia fac parte din categoria cinicilor sau a indiferenților. Astăzi, ca și în trecut, această categorie este foarte populată. Din păcate. Alții se apropie de omul încercat și îi întind o mână de ajutor. Aceștia fac parte din categoria celor milostivi, empatici, simpatici – în sensul că dau dovadă de compasiune. Milostivii sunt mai puțini decât cinicii. Diferența între aceste două categorii nu o face religia sau credința.

Parabola Bunul Samaritean arată că religia poate deveni piedică în a fi om. Da, din nefericire, religia se poate transforma într-un fel de narcotic. Consumată în cantități mari poate inspira gesturi de narcisism sau chiar suicid spiritual. Preotul și levitul din parabolă sunt doi oameni amețiți de „credință”. Trec pe lângă omul jefuit și bătut de tâlhari în numele „religiei”, fără să le pese de soarta lui. Se oprește samariteanul și-l ajută. Un fel de refugiat sau imigrant din zilele noastre. El nu era credincios, nu practica religia lui Israel. De aceea gestul său provoacă. Ce anume l-a determinat să se oprească? Ce l-a făcut să observe necazul altuia și să-l ajute?

Bunul Samaritean s-a oprit pentru că a văzut în nenorocirea celuilalt propria lui nenorocire. În cel jefuit și bătut de tâlhari s-a văzut pe sine și nevoia lui de iubire milostivă. Astfel vulnerabilitatea ființei umane a devenit spațiu în care oameni diferiți au locuit împreună. Și astăzi fragilitatea umană ar trebui să fie loc de întâlnire a oamenilor, a tuturor oamenilor. Da, pentru că vulnerabilitatea permite acea locuire împreună în care nu sunt necesare nici cuvintele, nici revendicările justițiare, nici asumarea identităților. Aici oamenii participă la situația de rănit a aproapelui. Atât. Dar aceasta este adevărata umanitate. Această participare la rana celuilalt este semn de maturitate umană.

Pornind de la tema „omul ființă vulnerabilă” am invitat credincioșii din biserică să primească și să mediteze trei întrebări. Ce trebuie să fac ca să dobândesc viața veșnică?  Cine este aproapele meu? Cine mă iubește pe mine în mod necondiționat? Am detaliat aceste trei întrebări din parabola „Bunul Samaritean” în predica postată mai jos.

Pe 15 aprilie 2019 Daniela Zeca Buzura m-a invitat la un interviu pentru TVR2. Nu știam că este vorba „Mic dejun cu un campion”. Am avut o oarecare bănuială când mi-a cerut cărțile publicate. Asta s-a întâmplat cu o lună de zile înainte de interviu. M-a surprins că le voia pe toate. Vă mărturisesc că am avut o mică reținere. Să i le dau pe toate? Am pierdut multe cărți împrumutate. Dacă le-au citit sau le-au fost de folos în vreun fel, nu-mi pare rău. Am riscat cu doamna Daniela și am câștigat. Am primit după emisiune toate cele 19 cărți publicate, fie ca autor unic, fie ca autor-coordonator.

Dialogul nostru a avut loc într-o cafenea din spatele librăriei „Cărturești” din centrul Bucureștiului. Am ajuns înaintea dnei Daniela Zeca Buzura. Am întâlnit-o acolo pe dna Aziza Bodea, persoana care m-a contactat pentru interviu. Am aflat ulterior că este „mâna dreaptă” a dnei Zeca Buzura. De asemenea, pe soțul Danielei, pe post de cameraman, alți câțiva tehnicieni pentru filmare și „doamna de fier”, producătoarea emisiunii. Am constatat cu mare bucurie că toți sunt profesioniști de mare clasă. Știu ceea ce fac și le și place. Felicitări și mulțumiri din toată inima pentru această emisiune.

Am vorbit în interviu despre drumul formării mele intelectuale și spirituale. Am subliniat că familia a avut un rol determinant în cristalizarea vocației mele ca om religios și om de cultură. Apoi am arătat că toate încercările prin care am trecut au fost ca un fel de inițiere spirituală. Ele m-au ajutat să descifrez semnificațiile care se ascund în natură, în evenimente, în tradițiile religioase și culturale ale lumii.

Un rol important în viața mea l-au jucat profesorii de la liceele și universitățile pe care le-am frecventat. Fiecare potrivit darului și zelului său mi-a picurat în suflet neliniștea căutării. Dar mi-a cultivat și sentimentul de uimire în fața universului și dorința de a visa o lume mai bună. Față de toți nutresc un profund gând de recunoștință. Ce să mai spun aici despre autorii mei preferați, cum ar fi Mircea Eliade, Toma de Aquino, Ioan Paul II, Benedict al XVI-lea?

Despre toate acestea și altele în plus puteți să aflați și dumneavoastră deschizând linkul de mai jos.