Wilhelm Dancă

În solemnitatea „Neprihănita Zămislire” am vorbit despre credința Sfintei Fecioare Maria. Am meditat la Evanghelia după Luca 1, 26-38 și am subliniat trei aspecte.

Mai întâi, credința Fecioarei Neprihănite este simplă. Am spus că „cetatea Nazaret” nu era chiar o cetate, ci un sătișor lipsit de importanță. În Vechiul Testament nu se pomenește acest sat, în schimb Betleem este adus în discuție de vreo douăzeci de ori. Credința trebuie trăită discret, în viața obișnuită, fără emfază sau acte de grandomanie.

Apoi, credința Fecioarei Neprihănite este solară, pentru că „a fost plină de har”. Biserica o aclamă „Tota pulchra”, adică „Toată frumoasă”. Frumusețea Mariei este legată de prezența harului în viața ei. Așa este creștinul care caută să trăiască în harul lui Dumnezeu. Am invitat la folosirea culorilor pentru a manifesta credința. Am amintit de redeschiderea catedralei „Notre Dame” din Paris și frumusețea veșmintelor purtate de slujitorii sacri.

În fine, credința Fecioarei Neprihănite este slujitorială. Lucrul acesta e confirmat de răspunsul dat îngerului Gabriel: „Iată slujitoarea Domnului”. Slujirea asemenea Mariei înseamnă să mergi în întâmpinarea nevoilor celorlalți. Slujirea creștină nu este pasivă, ci activă, de aceea are inițiative.

În concluzie, cine o laudă pe Maria îl cinstește pe Isus. Mai mult, acela are credința ei simplă, solară și slujitorială. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.