Wilhelm Dancă

În Duminica de astăzi am reluat meditațiile la Evanghelia după Marcu. Am interpretat fragmentul 2, 23-3,6 și am subliniat câteva lucruri legate de respectarea zilei de duminică.

Mai întâi am spus că față de omul biblic, omul contemporan trăiește în condiții diferite. Referitor la ziua de duminică, trebuie să prindă nu litera, ci spiritul voinței divine. Am aplicat lucrul acesta la alternanța muncă și odihnă. Dacă omul contemporan ar asculta de Domnul Isus, ar găsi soluții de respectare a zilei de duminică. El dă exemplu cum să ne odihnim făcând ceva bun, dătător de viață, și nu ceva rău sau dătător de moarte.

Apoi am subliniat importanța și sensul șabatului la evrei. De fapt, sensurile mântuitoare ale șabatului sunt trei. Primul se referă la eliberarea din sclavia egipteană. Mai precis, eliberarea de munca forțată sau de munca obligatorie. Al doilea este o invitație la odihnă săptămânală ca exercițiu de asemănare cu Dumnezeu. Știm din Biblie că, după ce a făcut lumea în șase zile, în cea de-a șaptea zi, Dumnezeu s-a odihnit. Al treilea are legătură doar cu Domnul. Șabatul este o formă de recunoștință și laudă la adresa lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut.

În fine, am vorbit despre noutatea pe care o aduce Domnul Christos într-un context în care lumea ține cont doar de litera legii. Mântuitorul Isus formulează două principii de respectarea a zilei de duminică. Primul este primatul milostivirii în raport cu legea. Al doilea privește conștiința care, mereu, are prioritate în raport cu regula. Faptul că Domnul a săvârșit cele mai multe minuni de vindecare în zi de șabat dă de gândit. Ucenicii sunt invitați să-și înmoaie inima și să-și întindă brațul „paralizat” de egoism. Pentru ce? Ca să facă minuni de vindecare, asemenea lui Isus. Sau, să-l elibereze pe aproapele care suferă din cauza multor forme de sclavie.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus, a fost propus de Papa Pius al XII-lea în 1955 ca patron al muncitorilor. De atunci încoace la data de 1 mai în Biserica Catolică este sărbătorit Sfântul Iosif muncitorul. Un detaliu important din Evanghelie a făcut ca să ajungem la sărbătoarea de azi. Odată, vizitând Nazaretul, Isus a intrat în sinagogă și a început să-i învețe pe cei prezenți. Toți erau uimiți de învățătura lui. Printre altele, se întrebau: de unde are el această înțelepciune? „Nu este oare acesta fiul tâmplarului?” (Mt 13, 55).

De ce l-a propus Biserica pe sfântul Iosif patron al muncitorilor? Doar pentru că era tâmplar? Nu. Faptul că primii apostoli și evangheliști au reținut că Isus era numit de oameni „fiul tâmplarului” înseamnă multe lucruri.

Mai întâi că sfântul Iosif era un tâmplar foarte bun. Își făcea meseria așa cum trebuie. Era onest față de clienți, dăruit lucrului pe care îl făcea, avea o mare iubire față de familia ce i-a fost dată în grijă. Nu voia să câștige cu orice preț, înșelând sau dând lucrurile peste cap. În al doilea rând niciodată nu apare singur în Evanghelii. Întotdeauna este alături de sfânta Maria și de Pruncul Isus. Uneori doarme și visează. În timpul visurilor dialoghează cu îngerii. Ce somn minunat!

Sfântul Iosif muncitorul este propus astăzi ca model pentru că excelează prin munca sa. În cazul lui munca a fost mijloc de împlinire umană. Și-a făcut un re-nume – „tâmplar” – prin activitatea sa. Și-a câștigat respectul celor din jur, munca fiind pentru el o cale de creștere în identitate și demnitate.

În fine, prin roadele lucrărilor sale, Iosif a fost un om al comuniunii cu persoanele sfinte din familia sa, cu Maria și cu Isus, un fel de Sfântă Treime pe pământ. De asemenea, a fost un promotor al comuniunii cu ceilalți oameni prin roadele muncii sale. Putem spune că, într-un anumit fel, sfântul Iosif muncitorul s-a sfințit și s-a mântuit prin roadele lucrărilor sale de tâmplărie.

Asemenea altor meserii tradiționale, tâmplăria este din ce în ce mai rară. Nu doar la noi în țara noastră. În schimb au apărut alte meserii noi. Așa este meseria de jurnalist, operator ecologic, operator pe calculator, prestator de servicii (unele mai puțin demne de ființa umană) etc. Unele sunt umile, ascunse, altele sunt nobile și vizibile. Nu comentez aici cauzele care au dus la apariția diferențelor între noile îndeletniciri.

Sfântul Iosif muncitorul continuă să fie un model pentru toate categoriile de muncitori. Spiritul de muncă dătătoare de identitate și de demnitate care l-a însuflețit pe sfântul Iosif ar trebui să sufle ceva mai tare în zilele noastre. Fiind expertă în umanitate, Bisericii îi revine misiunea de a promova cu voie și fără voie munca drept mijloc de sfințire și de mântuire.

Despre toate acestea am vorbit duminica trecută, 5 mai 2019, la parohia „Sfântul Iosif muncitorul” din Piatra Neamț. L-am invocat pe sfântul Iosif cerându-i să ne ajute să devenim fii și fiice în Fiul tâmplarului din Nazaret. Mai jos puteți să ascultați predica de la această sărbătoare.