Wilhelm Dancă

În prima zi a anului 2023 am meditat titlul Mariei de „Născătoare de Dumnezeu”. Sau „Theotokos”, cum se spune în limba greacă. Titlul i-a fost recunoscut la Conciliul de la Efes din 431. Baza scripturistică este Evanghelia copilăriei lui Isus: Matei 1-2 și Luca 1-2. Pornind de aici tradiția Bisericii a afirmat că „per Mariam ad Iesum”. Adică, „prin Maria (ajungem) la Isus”.

Am subliniat trei aspecte ale relației dintre mamă și fiu. Ele se confirmă în viața Mariei. Însă ele ar trebui să existe în viața fiecărui creștin. Trebuie reținut că despărțirea de mamă începe prin tăierea cordonului ombilical. Astfel mama se desparte de fiu și, rămânând singur, fiul se maturizează. Desigur, aici este vorba despre o libertate responsabilă. Sau, despre o libertate centrată pe alegerea binelui. Modul în care cineva se raportează la mamă marchează relațiile cu ceilalți. Dacă fiul este „mămos” sau mama este posesivă, relația mamă-fiu e bolnavă.

Maternitatea responsabilă comportă mai multe trepte.

Prima este uimirea. Mama se minunează de copilul pe care îl naște. E trup din trupul ei, dar e altcineva. Sfânta Fecioară Maria s-a minunat de Isus, la fel și păstorii. Vezi Evanghelia sărbătorii: Luca 2, 16-21).

A doua e sentimentul divin al lucrării lui Dumnezeu care dă viață. Este o lucrare gratuită, fără nicio condiție. Este rodul iubirii gratuite a lui Dumnezeu. Acest aspect se vede în faptul că numele „Isus” este revelat de înger. Nu este alegerea Mariei sau a lui Iosif.

A treia e interiorizarea evenimentelor legate de nașterea unui fiu. Sau, cazul Mariei, asumarea privirii de ansamblu asupra Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel Maria îl vede pe Acela care vede totul. A-L vedea pe Acela care vede este suprema fericire. Această afirmație îi aparține sfântului Augustin. În timpul Crăciunului să mergem la „Betleem” să-L vedem pe Acela care vede.

Am terminat cu un gând dintr-o omilie a papei Benedict al XVI-lea. În Anul pe care îl începem Biserica să țină obrazul lipit de obrazul Pruncului Isus. Această imagine apare în iconografia orientală.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Duminica a IV-a din Advent este numită „Duminica mariană”. În centrul Evangheliei (Lc 1, 26-38) de astăzi a fost vorba despre maternitatea Sfintei Fecioare Maria. Aceasta a fost mai întâi spirituală, și apoi biologică. De aceea putem spune împreună cu sfântul Augustin că Maica Domnului l-a născut pe Isus mai întâi prin credință. Din acest punct de vedere o putem imita și noi. Am dezvoltat în cadrul omiliei maternitatea spirituală. Pornind de la „Scrisoarea către femei” a sfântului Ioan Paul al II-lea, papă, am dezvoltat mai multe aspecte. Primul lucru a fost acesta: nu trebuie așteptată maternitatea biologică pentru a asuma maternitatea spirituală. Alte aspecte aprofundate: manifestarea maternității spirituale prin exercițiul îndrumării față de cei tineri, prin relații autentice cu finii (de la botez), cu nepoții, prin rugăciune de mijlocire pentru cauze imposibile și prin contemplarea modelului de maternitate spirituală a Sfintei Fecioare. Mai multe detalii în omilia postată mai jos.