Wilhelm Dancă

Mă ocup de elaborarea tezelor de doctorat în domeniul filosofie din 2005 și în domeniul teologie din 2016. În toți acești ani au cerut să fie îndrumați de mine peste o sută de doctoranzi. Nu m-am gândit să-i număr și să aflu exact câți au terminat tezele sub îndrumarea mea. Sper să nu mă înșel, dar cred că nu au fost mai mult de douăzeci și cinci de doctoranzi.

Ori de câte ori am simțit că un doctorand “fură”, i-am spus direct lucrul acesta (să știți și să nu vă îndoiți: profesorii “simt” când studenții copiază sau fură) și l-am invitat ori să renunțe, ori să-și schimbe modul de lucru. Dacă nu s-a conformat îndrumării mele, a trebuit să plece. Repet aici aceste lucruri și pentru studenții care sunt actualmente sub coordonarea mea. Nu voi face rabat de la onestitatea cercetării doctorale. Dacă nu au timpul/plăcerea de a citi și de a aprofunda tema de doctorat, mai bine să se retragă. Gestul lor ar fi o victorie împotriva “răcirii” progresive a universului.

Am făcut aceasta introducere pentru a intra cumva în spiritul zicalei: “bate toba la urechea surdului”.Da, să o batem. În acele locuri unde România ca stat și societate „a eșuat”. Tare! Tare! Ține de fiecare dintre noi dacă vrem să trăim într-o lume normală în care adevărul și falsul pot fi demonstrate și tratate ca atare.Dragii mei, să nu admitem asemenea samavolnicii în spațiul public, de pildă, falsul să fie totuna cu adevărul, valoarea egală cu impostura, meritul să stea la masă cu tupeul.

De aceea, vă îndemn să batem toba imposturii, toba parvenitismului și toba ipocriziei până se vor sparge! Să le batem tare! Ceva se va schimba, poate nu când vrem noi, dar se va schimba.În Germania, Austria sau Ungaria, miniștrii care au fost bănuiți și descoperiți că au plagiat, au furat sau au avut tupeul să mintă în declarațiile publice, după relatările din presa, au demisionat. În România nu se întâmplă așa ceva decât cu ajutorul “forțelor armate” sau de “securitate”. Dar când reprezentanți ai forțelor armate sau de securitate sunt acuzați de furt intelectual cine îi mai poate “ajuta” să recunoască abisul de răutate în care se află și să se retragă din viața publică?Cine? Noi, ăștia mulți și proști care îi votăm la patru sau la doi ani.

Ar trebui să ne asumăm actualitatea și continuitatea votului pe care îl dăm o dată la patru ani sau la doi ani. Cum?

Să intervenim și să să ne spunem părerea pe toate căile posibile, la nivel de prieteni, colegi, în școală, sau chiar și pe rețelele de socializare, pentru a înlătura derapajele politice ale celor pe care i-am votat.

În speța care se discută de ceva vreme, adică despre suspiciunea de plagiat la nivel înalt, intervin pentru că e vorba despre tentativa de a primi un titlu universitar nemeritat, adică nemuncit. Nu am văzut, nu am citit până acum o teză de doctorat de 138 de pagini. Am citit dizertații de masterat de peste o sută de pagini. Poate erau exagerate ca dimensiune, dar aveau ceva de spus. Nu toate. Unele dintre ele erau foarte bune. Dar o teză de doctorat să aibă doar 138 de pagini? Râsul, plânsul!

Nu am citit-o. Am totuși o competență de specialitate la nivel de sublocotenent în rezervă. Am făcut serviciul militar ca student și am aplicat volume de strategii și tactici militare. Fie primit!

Totuși, îmi permit să spun ceva pornind de la numărul de pagini. Doar 138. Dintre care 42 ar fi plagiate. Incredibil! “Nec nominetur in vobis!”

Primul comentariu e acesta: nu a avut nimic de spus.

Al doilea: nu a fost un doctorat de cercetare, ci de sinteză, în cel mai fericit caz.

Dar, dacă ar fi așa, o lucrare de sinteză, atunci ar trebui considerată dizertație, nu doctorat.

Am scris comentariile de față în primul rând pentru doctoranzii mei. E bine să învețe din greșelile proprii, din greșelile altora, dar să învețe.

Apoi, pentru TOBĂ, care trebuie bătută tare, tare, ca să audă SURDUL cel Mare!