Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Epifaniei Domnului în fața magilor la Betleem am meditat Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am spus în introducere că, în această zi, sărbătorim nașterea popoarelor la credința în Isus Christos. Am subliniat trei atitudini față de Christos: căutarea, indiferența și frica.

Căutarea este specifică magilor. Îl caută pe Christos cu ajutorul rațiunii/steaua și al credinței/preoții de la Ierusalim. Magii l-au căutat pe Christos pentru că aveau în ei imboldul eternității. Sfântul Augustin comentează zicând: l-au căutat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a găsit mai întâi.

Indiferența este manifestată de scribii, cărturarii și preoții de la Ierusalim. Aceștia au descoperit unde s-ar putea naște Mesia, adică Betleem, dar desconsiderau orășelul. Indiferența lor a dus la gesturi de mândrie și cinism. Poate că și unii dintre creștinii de astăzi sunt indiferenți. De aceea, cine vrea să afle unde s-a născut Isus să nu-i întrebe pe ucenicii indiferenți.

Frica este atitudinea lui Irod. El se temea de sosirea unui competitor necunoscut la puterea sa regală. Frica este mai distrugătoare decât indiferența, căci Irod a devenit criminal. A ucis pruncii sub doi din Betleem și împrejurimi. Frica de a pierde puterea este perversă. Nu putem fi conduși la Christos de cei cărora le este frică de El.

În concluzie, am spus că metafora vieții noastre este căutarea magilor. Ei au rămas fideli luminii/stelei și au căutat mereu adevărul. Să facem la fel!

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Epifaniei am meditat vizita și adorația Magilor. Este vorba despre episodul din Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am subliniat că Magii îl „căutau” pe Dumnezeu. Sau pe Pruncul divin. De aceea, am vorbit despre două feluri de căutare.

Prima este căutarea exterioară, în sensul că implică relații cu lumea din exterior. De pildă, faptul că suntem „departe” de Dumnezeu. Sau, atunci când îl căutăm și întrebăm unde e suntem ridiculizați. De asemenea, unii nu ies din ei înșiși, cum au făcut regele Irod, cărturarii și preoții de la Ierusalim.

A doua este căutarea interioară, care se poate numi adorația. Este drumul cel mai greu. Pelerinajul către interiorul nostru este anevoios. Totuși, este indispensabil pentru întâlnirea cu Pruncul divin.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.