În „Duminica Iertării” am meditat iubirea divină care, spre deosebire de cea umană, este gratuită și absolută. Evident, în lumina celor trei lecturi de la sfânta liturghie. În special, în lumina Evangheliei după Luca 15.
Am subliniat că răspunsul nostru plin de iubire filială la bunătatea milostivă nu poate fi revendicat ca lucrarea noastră în întregime. Iubirea divină motivează la început, în timpul și la finalul răspunsului iubirea omului față de Dumnezeu. Astfel chiar și atunci când suntem fii respectuoși ai lui Dumnezeu „de vină” este tot bunătatea milostivă a Domnului.
Pornind de aici am indicat trei direcții de viață spirituală în care bunătatea milostivă ar trebui să fie prezentă sau activă. Mai întâi în privința conștiinței păcatului, a căderilor și a răutăților de multe feluri care ne afectează. Cerem iertare și devenim conștienți că suntem fragili, dacă ne privim pe noi în oglinda bunătății divine. Apoi am spus că asistăm astăzi la o anumită depersonalizare a relațiilor dintre oameni și dintre creștini. Bunul Păstor caută să-l recupereze pe fiecare om în parte, nu pe toți oamenii la grămadă. Așa ar trebui să facem și noi. În fine bunătatea milostivă aduce în actualitate convingerea că totul este har în viața noastră. De aceea, ar trebui să avem relații cu Dumnezeu și cu aproapele pătrunse de bucuria iubirii divine care este generoasă, gratuită și eternă.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.
- 11 septembrie 2022
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii