Wilhelm Dancă

Am sărbătorit, în 11 noiembrie 2021, 200 de ani de la nașterea lui Dostoievski. Este un scriitor căruia îi datorez multe lucruri de suflet. În timpul comunismului am găsit în romanele sale multe motive ca să sper împotriva oricărei speranțe. Dostoievski mă însoțește și acum în căutările și meditațiile mele. Îl recomand studenților de la Facultatea de Teologie Catolică, și nu numai, precum și credincioșilor care cred sau care caută să creadă.

Flannery O’Connor (1925-1964) a fost o scriitoare catolică americană care a scrise romane, povestiri, nuvele, eseuri cu subiecte despre credință și morală. Are o operă impresionantă, aproximativ 70 de lucrări. Toate au fost deja publicate. F. O’Connor se adresează lumii catolice americane din Georgia, S.U.A., pe care o critică pentru, ipocrizie, superificialitate și formalism în trăirea vieții creștine. Vorbește mult despre urgența convertirii. Acest obiectiv nu poate fi atins fără ajutorul imaginației. Drumul convertirii începe cu un șoc, o zdruncinătură existențială.

Adoptând stilul ironic, F. O’Connor a pregătit terenul pentru evanghelizare. Nu a transmis conținuturi de doctrină sau morală. A făcut o pledoarie extraordinară pentru întâlnirea omului cu harul divin. În cadrul acestei experiențe omul poate descoperi dincolo de pojghița existenței banale și superficial iubirea divină care orbește și distruge. În fine, actul de credință este rațional, are rațiunea proprie. Credința este un drum pe un teren accidentat. Credința nu se pierde, ci intră în umbră din cauza afirmării excesive a eului și a uitării darului iubirii lui Dumnezeu. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.