Am vorbit astăzi despre Legile ca element structural al religiei. Am făcut câteva precizări terminologice, spunând că Legile ca parte a experienței religioase nu se identifică cu reglementările rituale, cu normele liturgice etc. Apoi am făcut o deosebire între morală și etică, subliniind conceptul de morală în general. Am analizat raportul dintre morală și religie, arătând cum se trece de la „indicativ”-ul din narațiunile mitului sau simbolului la „imperativul” moralei. Am trecut în revistă câteva texte biblice și coranice imperative subliniind elementele comune și diferențele dintre ele. La baza moralei omului religios se află o metafizică potrivit căreia existența este un accident sau un predicat al esenței. Echilibrul just dintre morală și religie a fost afectat de filosofia modernă (am vorbit despre Spinoza, Nietzsche, Kant), care a redus religia la morală. În concluzie am arătat că religia este o epifanie a sacrului, iar normele morale izvorăsc din experiența religioasă. În final, când omul trăiește în sacru se trece dincolo de morală sau dispare porunca și datoria ca obligație. Morala devine dorință de recunoștință. Mai multe detalii în cursul înregistrat și postat mai jos.
- 3 decembrie 2020
- Dancă Wilhelm
- 0 Comentarii