Wilhelm Dancă

Astăzi creștinii catolici au celebrat duminica intitulată „Bunul Păstor”. Duminica poartă acest nume pentru că la Evanghelie se citește un fragment din In 10, unde este vorba despre Isus care spune despre sine că El este Bunul Păstor. Suntem ajutați să înțelegem că Isus Înviat este Bunul Păstor pentru că are brațele deschise pe Cruce din iubire față de noi.

Ne-am rugat în această duminică pentru vocații la preoție și viața consacrată. Am comentat faptul că multe biserici sunt goale sau devin din ce în ce tot mai goale. Faptul se datorează atât fragilității/incoerenței păstorului, cât și pasivității sau indiferenței turmei.

Am arătat că între păstor și turmă există un drum cu două sensuri de mers. Uneori preotul face de toate, inclusiv ceea ce ar trebui să facă credincioșii laici, și nu iese nimic ca lumea. Alteori turma se amestecă în toate, inclusiv în treburile preotului, și iarăși nu iese nimic ca lumea.

Apartenența la turma lui Christos sau la Biserică nu trebuie să fie văzută în mod pasiv. Cine se raportează astfel consideră Biserica un fel de asociație de prestări servicii (liturgice, spirituale etc.). Apartenența la turma lui Christos trebuie să fie activă. Pentru asta se cer trei lucruri.

Mai întâi să credem în Isus Înviat, să ne încredem și să facem experiența iubirii lui răstignite pentru noi. Apoi să-l ascultăm, să ne obișnuim cu vocea Lui, adică să-i ascultăm Cuvântul. Să fim neliniștiți și supărați ori de câte ori nu-i auzim glasul. În fine să punem în practică într-o manieră creatoare Cuvântul ascultat. Nu în mod repetitiv până la adormire, plictiseală și aiureală, cum se mai întâmplă prin unele case. Dar într-un mod activ, cu deschidere spre săraci și suferinzi, spre acei oameni în care strălucește „frumusețea” lui Dumnezeu.

În zilele noastre există mai puțini preoți, mai puțini călugări și mai puține călugărițe decât în trecut. Dar sunt prezența lor este foarte necesară. Preoții și persoanele consacrate au carisma de a ne arăta locurile cele mai fragile ale lumii în care trăim. De exemplu, surorile Maicii Tereza de Calcutta, care se ocupă de oamenii străzii. Este vorba despre acele locuri în care Statul nu ajunge sau nu este eficace prin măsurile luate.

Cu ajutorul preoților și al persoanelor consacrate vedem unde există Dumnezeu, astăzi. Dacă nu ne arată și nu ne vorbesc despre existența lui Dumnezeu, atât preoții, cât și persoanele consacrate nu răspund la chemarea lor. Nu mai sunt „Bunul Păstor” pentru lumea unde au fost trimiși. De aceea, să ne rugăm și pentru ei.

L-am propus ca exemplu de „Bunul Păstor” din zilele noastre pe Jean Vanier, care a murit recent, pe 7 mai 2019. Am avut ocazia să-l întâlnesc la București prin 1990. Nu am reușit atunci să deschidem o casă, o Arcă la București pentru persoanele cu dizabilități. Printre altele, Jean Vanier îmi spunea că pentru a fi „Bunul Păstor” în zilele noastre trebui să ai „picioarele înfipte în credință și brațele deschise”. De asemenea, un alt cuvânt care m-a impresionat: „dacă avem ochi să-l vedem pe cel care suferă și, în general, pe cel sărac, atunci avem ochi să-l vedem pe Dumnezeu”.

Detalii în predica postată mai jos.