Wilhelm Dancă

Astăzi am început primăvara meteorologică. În cadrul liturghiei de la 12.15, am meditat Schimbarea la Față a lui Isus pe munte. Evangheliștii Matei, Marcu și Luca spun că acolo s-a manifestat iubirea Tatălui față de Fiul său preaiubit, de aceea am considerat că aceasta e cauza transfigurării Domnului Isus. Trei ucenici au fost martori: Petru, Iacob și Ioan. Sfântul Leon cel Mare comentează acest pasaj biblic și spune că Transfigurarea Domnului are un rol pedagogic. Îndreptându-se spre Ierusalim, unde avea să moară răstignit și apoi să învie, Domnul Christos a dorit să-i pregătească pe discipoli pentru aceste evenimente. De fapt, a intenționat să le transmită că, fără Calvar sau Cruce, nimeni nu poate să ajungă la bucuria din dimineața Paștelui.

Așadar, Schimbarea la Față a lui Isus este o invitație la pregătire pentru Înviere. Am propus trei puncte, pornind de la conținutul evenimentului din Evanghelia după Matei 17, 1-9.

Mai întâi am afirmat că Isus s-a schimbat la față în prezența ucenicilor datorită iubirii Tatălui, care s-a manifestat față de El în mod empiric. Fața lui Isus strălucea ca soarele, hainele erau albe ca lumina. Domnul a lăsat să se vadă pentru câteva clipe strălucirea iubirii divine. Am înțeles astfel că acela care iubește se transfigurează pe sine, dar și pe cel iubit. Deoarece Petru s-a comportat ca un egoist spiritual, am spus că, în cazul de față, iubirea dintre Tatăl și Isus înseamnă generozitate sau bunătate fără limite și discriminare. Așadar, cine participă la iubirea Tatălui și ascultă de Christos se transfigurează, răspândind razele bunătății divine în jur.

Apoi am subliniat îndemnul Glasului din norul luminos: „Acesta este Fiul meu preaiubit … pe dânsul să-l ascultați”. Am făcut diferența dintre „auzirea” și „ascultarea” lui Christos. Cine îl ascultă pe Domnul lasă să-i cadă în inimă Cuvântul său. Am vorbit aici despre confuzia dintre religie și credință ca încredere sau ascultare de Domnul Christos. Glasul lui Dumnezeu Tatăl cere să avem încredere și să punem în practică Cuvântul Domnului. Astăzi mulți creștini se împiedică de religie și nu mai ajung la Christos sau nu reușesc să-l mai asculte.

În fine, am spus că urmarea lui Christos este necesară și în sus, urcarea pe munte, și în jos, coborârea în câmpie. Urcăm pe munte când mergem la biserică, când ne rugăm, când ascultăm o muzică sacră, când medităm Cuvântul Domnului, când simțim iubirea Tatălui asupra noastră. Coborâm de pe munte dacă ajungem în mijlocul oamenilor și vedem fața luminoasă a Domnului care strălucește pe chipul celor nevoiași. Aici este vorba de a umple de conținut caritatea sau solidaritatea cu oamenii sărmani, marginalizați, nedreptățiți, singuri sau bolnavi.

În concluzie, am invitat credincioșii să nu uite că bunătatea transfigurează, că religia nu se confundă cu credința și că pe munte se urcă și se coboară. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.