Wilhelm Dancă

Cu puțin timp înainte de a pleca la Tatăl Isus le-a dat discipolilor săi o poruncă nouă cerându-le să se iubească unii pe alții (cf. In 13, 34). De ce este nouă această poruncă? În ce constă noutatea acestei iubiri? Este o iubire concretă sau teoretică? Este la fel ca iubirea despre care se vorbește astăzi într-o bună parte a literaturii și în telenovele? Este iubirea redusă la relațiile trupești, la sentimente, la socializare și la împărtășirea experiențelor de viață? Este iubirea siropoasă în genul foiletonului sau filmului serial?

Am subliniat noutatea iubirii cerute de Isus punând accentul mai întâi pe iubirea care iese din sine și pleacă în căutarea celuilalt. Este vorba despre acea iubire concretă care părăsește anvelopa eului egoist, pentru că simte că nu-și mai este suficientă. Dar omul credincios se uită și la exemplul pe care ni l-a dat Isus: „așa cum v-am iubit eu!” (In 13, 34). Isus a venit în căutarea noastră, părăsind cerul! Iubire concretă înseamnă să ieșim din noi înșine și să mergem în căutarea celuilalt. Întâlnirea cu celălalt devine o experiență unică, dătătoare de sens, de împlinire.

Apoi am vorbit despre aspectul cumva pasiv la iubirii celei noi care înseamnă să te lași iubit. De multe iubirea noastră îl transformă pe celălalt într-un „obiect” pe care vrem să-l protejăm, să-l ținem și să-l păstrăm doar pentru noi. Această preocupare face ca iubirea noastră să-l sufoce pe celălalt. Nu-i mai permite să crească. Lucrul acesta se întâmplă deseori în familii în relațiile dintre părinți și copii. Iubire concretă înseamnă și să te abandonezi celuilalt cu toată existența ta și să te lași transformat de iubirea lui. În felul acesta iubirea se comunică.

Dacă punem în practică aceste două dimensiuni ale iubirii, atunci creștinismul se trezește la viață, capătă culoare, devine atractiv (kerigmatic). Scapă de monotonie, plictiseală și se vindecă de boala ritualismului rigid și neprietenos. Iubire concretă înseamnă dorință intensă de unire cu persoana iubită (sfântul Toma de Aquino). Pe urmele sfintei Tereza de Calcutta, am tradus porunca nouă a iubirii, adică iubirea ce se comunică și iubirea concretă, printr-un comportament nou. Acesta cuprinde trei verbe: „mergi, vezi și fă!” Detalii în predica postată mai jos.

La sfârșitul liturghiei de la 12.15, la catedrala sf. Iosif din București, numeroșii credincioși prezenți mi-au arătat o formă de iubire concretă și mi-au cântat „La mulți ani!”. Pentru că am schimbat prefixul. Am trecut în versiunea 6.0. Mulțumesc lui Dumnezeu și părinților pentru anii primiți. Orice aniversare a zilei de naștere face să tresară copilul din noi. Nu-i așa? Într-adevăr, „copilăria este inima oricărei vârste” (Lucian Blaga). Vă mulțumesc mult pentru rugăciunile înălțate împreună cu mine la Domnul, Stăpânul timpului și al istoriei!