Wilhelm Dancă

Astăzi am sărbătorit Floriile. Am meditat în cadrul omiliei întrebarea din Evanghelia duminicii: „Cine este acesta?” (Matei 21, 10). Așa se întrebau iudeii când Isus intra în Ierusalim pentru ultima săptămână din viața sa pământească. Unii dintre cei prezenți au răspuns zicând că este: „Isus, profetul, din Nazaretul Galileii” (Matei 21, 11). Mulțimea L-a salutat cu titlul: „Fiul lui David” (Matei 21, 9). În timpul procesului, Pilat declară indirect că este „Isus Christos”. De asemenea, mai marii preoților spun că și-ar fi arogat titlul de „Fiul lui Dumnezeu”. Pe cruce s-a scris că este „Regele iudeilor”.

Sfântul evanghelist Matei spune că El este Regele Christos, Răstignit, care a suferit toate dramele existenței omenești. De ce? Pentru mântuirea noastră și ca noi să nu mai fim singuri atunci când suferim. Am dezvoltat trei drame cu care ne confruntăm în viață.

Prima a fost despre trădare, despre trădăți și trădători. Trădarea poate să se ivească la nivelul relațiilor interpersonale, de orice fel, dar și instituțional. Suntem vânduți și trădați de alții. Să nu disperăm, Isus este cu noi.

A doua a fost despre promisiunile neîndeplinite. M-am referit la promisiunile de la Botez, precum și la cele din căsătorie. Modelul făgăduințelor neonorate este Sfântul Petru. Această situație se verifică la nivelul relațional, și individual, și social. Astfel nu se respectă contractele, angajamentele, promisiunile. Într-un fel omul ajunge să fie trădat sau amăgit.

A treia a fost despre oboseala în relațiile unii cu alții și cu Dumnezeu. Prea multe bunuri pot duce la oboseală într-o relație, mai ales dacă sunt bunuri materiale. Inima se golește de iubire, de încredere în celălalt, în Dumnezeu. Am considerat aceste trei momente ca trei stațiunii pe drumul crucii din viața noastră. Să le transformăm în stațiuni ale mântuirii. Cum? Ieșind în întâmpinarea lui Christos și așternând în fața lui inimile noastre.

Vă doresc ca în Săptămâna Mare care urmează să nu vă simțiți trădați, amăgiți sau obosiți. Nu vă fie teamă! Isus Christos Răstignit cunoaște toate dramele vieții. El este cu noi!

Detalii în articolul postat mai jos.

Anul acesta în Duminica Floriilor am meditat despre scandalul schizofreniei mulțimii din vremea lui Isus care în decurs de câteva zile a trecut rapid de la aplauze la strigătele de condamnare la moarte a Fiului lui Dumnezeu. Cum a fost posibil așa ceva? Nu cumva istoria se repetă și în zilele noastre? Oare nu se întâmplă destul de des să fim de acord cu Isus Christos și apoi să-l urmăm pe Isus Baraba? De ce oare această schimbare de atitudine?

Din Evanghelia după Marcu am aflat că Baraba era un răzvrătit și un criminal. Păcatele noastre pot fi rezumate la aceste două atitudini: revoltă și crimă. Revoltă împotriva lui Dumnezeu pentru că vrem să fim autonomi sau să fim egali cu Dumnezeu. Și crimă, uciderea aproapelui, care începe cu reducerea semenului nostru la statutul de obiect. Se întâmplă lucrul acesta ori de câte ori vrem să impunem voința noastră asupra celuilat. Nu respectăm voința aproapelui, libertatea lui. Nu-i așa că ne regăsim în aceste două feluri de atitudini păcătoase? Ele izvorăsc din păcatul originar și se actualizează în păcatele personale. Acestea sunt multe și diferite.

În Săptămâna Mare, apogeul chemării la convertire, oare nu am putea să schimbăm ceva în această privință? Am îndemnat pe numeroșii credincioși catolici și ortodocși care au participat astăzi la Sfânta Liturghie de la ora 12. 15 să-l aleagă și să-l urmeze pe Isus Christos, nu pe Isus Baraba. Cum?

Am găsit o sugestie în tabloul lui Albrecht Dürer intitulat „Nu pe omul acesta ci pe Baraba”. Am subliniat că acolo sunt prezentate două atitudini de respingere a lui Isus Christos: doi oameni cu degetul arătător îndreptat spre Isus Christos în semn de acuzare. De asemenea, se vede și atitudinea de acceptare a lui Isus Baraba sub forma unei mâini transformată în potir. Pornind de la acest tablou am îndemnat la convertire, care înseamnă să-l urmăm pe Isus Christos și să-l însoțim în Săptămâna Mare contemplând rănile Lui. Ele să ne aducă aminte că suntem chemați să devenim asemenea Lui, adică solidari din iubire cu toți oamenii care suferă din cauza „revoltelor și crimelor lor personale”.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

NB. La sfârșitul liturghiei am vorbit despre ultima carte din seria „Mysterium Christi”, volumul III, „Meditații despre Paște”. Vă recomand să o citiți pentru că este de folos pentru minte, inimă și viață.