Wilhelm Dancă

Astăzi, în sărbătoarea „Sfinții Petru și Paul”, am aniversat 39 de ani de preoție. Cred că ziua hirotonirii a fost un destin. De ce? Pentru că am simțit de-a lungul celor 39 de ani cum rugăciunea Bisericii m-a salvat din mâna „lui Irod”. Sau, cum zice Sfântul Paul, m-a scăpat din „gura leului”. Rugăciunea Bisericii asigură nivelul înalt de credință la apostolii de ieri și de azi. Da, rugăciunea este canalul prin care Tatăl din ceruri se face cunoscut fiilor săi. Am auzit astăzi că Biserica este zidită de Domnul Christos pe credința lui Petru. De aceea, Isus spune că el este piatra pe care va zidi Biserica sa. Deci, Domnul își zidește Biserica sa, nu a lui Petru Am constat cu bucurie bilanțul lui Paul la finalul vieții. El spune: Am luptat lupta cea bună, mi-am păstrat credința. Putem spune același lucru despre noi? Ce înseamnă a păstra credința? Să o pui în formol sau în gips? Nicidecum. Am vorbit despre pericolele care amenință credința ucenicilor de astăzi. Unul este cinismul, iar altul e incredulitatea. Ori de câte ori traversăm momente de lașitate, de frică, de superficialitate, de mediocritate, credința riscă să se piardă. În fine, am comentat un verset din Isaia 51, 1-2. Aici se spune: „Să privim piatra din care am fost ciopliți!” „Să privim la Abraham, părintele nostru!”. Să privim la credința lui Petru din care am fost ciopliți! Să devenim părinți în credință! Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În sărbătoarea Epifaniei Domnului în fața magilor la Betleem am meditat Evanghelia după Matei 2, 1-12. Am spus în introducere că, în această zi, sărbătorim nașterea popoarelor la credința în Isus Christos. Am subliniat trei atitudini față de Christos: căutarea, indiferența și frica.

Căutarea este specifică magilor. Îl caută pe Christos cu ajutorul rațiunii/steaua și al credinței/preoții de la Ierusalim. Magii l-au căutat pe Christos pentru că aveau în ei imboldul eternității. Sfântul Augustin comentează zicând: l-au căutat pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu i-a găsit mai întâi.

Indiferența este manifestată de scribii, cărturarii și preoții de la Ierusalim. Aceștia au descoperit unde s-ar putea naște Mesia, adică Betleem, dar desconsiderau orășelul. Indiferența lor a dus la gesturi de mândrie și cinism. Poate că și unii dintre creștinii de astăzi sunt indiferenți. De aceea, cine vrea să afle unde s-a născut Isus să nu-i întrebe pe ucenicii indiferenți.

Frica este atitudinea lui Irod. El se temea de sosirea unui competitor necunoscut la puterea sa regală. Frica este mai distrugătoare decât indiferența, căci Irod a devenit criminal. A ucis pruncii sub doi din Betleem și împrejurimi. Frica de a pierde puterea este perversă. Nu putem fi conduși la Christos de cei cărora le este frică de El.

În concluzie, am spus că metafora vieții noastre este căutarea magilor. Ei au rămas fideli luminii/stelei și au căutat mereu adevărul. Să facem la fel!

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.