Wilhelm Dancă

În Duminica Învierii am meditat trei itinerarii de credință în Învierea lui Isus. Ele au fost dezvoltate pornind de la trei personaje din Evanghelia duminicii, Ioan 20, 1-9. Acestea sunt Maria Magdalena, Petru și Ioan. Am arătat că drumul de credință în Înviere trebuie însoțit de o privire adecvată a mormântului gol.

Maria Magdalena este exemplul de credință marcată de lacrimi și oboseală. De aceea, privirea ei este superficială. Însă având lacrimi de iubire, îl recunoaște pe Domnul atunci când îi vorbește.

Petru ilustrează credința marcată de privirea teoretică, abstractă. El este obsedat de trădarea proprie, de aici incredulitatea sa și tendința de a măsura lucrurile.

Ioan este ucenicul iubit. El intră la mormânt, vede și înțelege pe loc că Isus a înviat. În cazul acesta este vorba despre credința care izvorăște din iubire.

În final am spus că fiecare are propriul drum de credință în Înviere. Ca să sporim această credință să facem cât mai multe exercții de privire a lucurilor care contează, esențiale. Pe această cale Isus înviat poate ieși din mormintele „memoriei”, ritualurilor fără viață, conformismului, indiferentismului și trădărilor noastre. Mai mult decât atât, Isus înviat poate deveni o prezența vie continuă, un criteriu de viață. Christos a înviat! Sărbători pascale binecuvântate!

În sărbătoarea Crăciunului sau a „Nașterii Domnului” din 25 decembrie 2021 am meditat despre misterul renașterii spirituale. Cred că la liturghia de la 12.15 din catedrala „Sfântul Iosif” au fost mai mulți ortodocși decât catolici. Aceștia din urmă au luat în serios îndemnul meu din duminica trecută. Atunci am spus: „Crăciunul cu ai tăi, Anul Nou cu cine vrei!” Catolicii care lucrează în București au ascultat îndemnul și au plecat la ai lor. Sau majoritatea dintre ei. Domnul să-i binecuvânteze cu zile frumoase în mijlocul familiei.

Am început meditația făcând o comparație între Geneză 1,1-3 și Ioan 1, 1-3. Punând în oglindă aceste două texte am înțeles că la începutul lumii, când lumea era în dezordine și întuneric, lumina a biruit prin Cuvântul lui Dumnezeu. El a zis: „să fie lumină” peste haosul, întunericul și golul care stăpânea pământul. Acum, de Crăciun, Dumnezeu Tatăl reface lumea derapată în întunericul păcatelor, prin Cuvântul făcut trup. Crăciunul este repetarea simbolică a Nașterii Domnului pentru fiecare generație din orice timp și loc. De aceea credem că Pruncul Născut la Betleem e început și cauză a reînnoirii spirituale a lumii.

La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul doar prin Cuvântul său. Acum reface întregul univers prin Cuvântul întrupat. Drumul refacerii sau reînnoirii constă în a păstra legătura cu Persoana Cuvântului întrupat. Oamenii trăiesc când în lumină, cu Dumnezeu, în iubire și frumusețe, când în întuneric, orbecăind într-o viață fragmentată, lipsită de sens. Pentru a intra în lumină și a rămâne în lumină e nevoie de relația cu Persoana Cuvântului întrupat.

Lucrul acesta se poate realiza prin folosirea cuvintelor clare, frumoase, pline de iubire, respect față de aproapele. Cuvântul bun te face bun. Cuvântul rău te face rău. Mai mult, punerea în practică a iubirii face omul mai bun. Omul arată ce și cum este după cum vorbește. Dacă vorbește frumos, are un suflet bun, dacă vorbește urât, are o inimă rea.

Crăciunul este șansa oferită fiecărui om de a se renaște la o viață frumoasă. Pruncul Isus este începutul și cauza renașterii noastre spirituale. Pentru a face ca aceste idei să devină fapte am apelat la câțivia teologi și scriitori preferați. De pildă, Paul Claudel, Karl Barth, Hans Urs von Balthasar și Paul Evdokimov.

De aceea, să-L lăudăm și să-I cântâm și să ne bucurăm!