Wilhelm Dancă

În sărbătoarea „Înălțării Domnului” 2024 am spus că, prin Înălțarea sa la cer, Domnul nu fuge de/dintre noi, ci se apropie mai mult de toată făptura. Am aprofundat această idee dezvoltând trei lucruri.

Primul, înălțându-se la cer, Christos înviat se unește într-un anumit fel cu toți oamenii. Astfel unește cerul cu pământul. Tot la fel și ucenicii, sunt chemați să nu transforme religia într-o fugă de/din lume. Al doilea, Christos înălțat îi trimite pe ucenici în misiune în lumea întreagă. Înălțarea nu este un moment de adio, ci de trimitere în misiune. Dar, pentru ca vestirea lor să fie eficace, au nevoie de Duhul Sfânt. Trebuie să-l ceară și să-l primească. Al treilea, semnele care confirmă misiunea ucenicilor sunt diferite. De exemplu, pot alunga diavoli, vindeca bolnavi, vorbi limbi noi etc. Toate se rezumă la victoria asupra răului, suferinței, morții, slăbiciunii cauzate de lucrarea păcatului. Miracolele nu trebuie căutate de dragul miracolelor, ci ca locuri de evanghelizare.

În concluzie, depinde și de ucenici ca suflul iubirii Duhului Sfânt să fie mai puternic decât manifestarea urii dintre oameni. Ucenicii nu pot fi vestitori ai morții, războiului, ci ai iubirii fraterne, ai comuniunii. Așa ne îndemna Sfântul Ioan Paul al II-lea în urmă cu 25 de ani. Așa să fie!

Christos s-a înălțat!

Mai multe detalii găsiți în articolul postat mai jos.

„Splendoarea Adevărului” este titlul unei scrisori enciclice a Sf. Ioan Paul al II-lea. Astăzi se împlinesc 30 de ani de la publicarea acestei admirabile Scrisori. Tema principală este reînnoirea angajării morale a creștinilor în lumea contemporană. Papa Ioan Paul al II-lea atinge multe subiecte fierbinți ale trăirii morale. De exemplu, libertatea înțeleasă ca libertinaj, viața trăită în mod superficial sau miopia spirituală. De asemenea, se vorbește despre dezgustul pentru învățătura creștină sau ruptura dintre suflet și trup în viața ucenicilor.

Pornind de la această ultimă chestiune am încercat să arăt cum putem participa la „Schimbarea la Față” a lui Isus. Adică, într-un anumit fel, cum putem fi și noi „lumină” din „Lumină”. Da, putem, însă în anumite condiții.

În introducere am subliniat câteva elemente de natură istorică, denumire și de semnificație a sărbătorii. Apoi m-am oprit la condițiile participării la „Transfigurarea” lui Isus pe Tabor.

Primul lucru pe care l-am subliniat a fost unitatea dintre trup și suflet. Ar trebui să se vadă pe Fața noastră ceea ce simțim în interior. Sărbătoarea ne invită să fim sinceri, coerenți. Sau, să trăim întemeiați în Adevăr, nu în minciună sau fake-uri.

Al doilea aspect este legat de faptul că Schimbarea la Față a Domnului a avut loc pe Tabor. Nu s-a întâmplat în viața de zi cu zi sau la locul de muncă, ci deoparte, într-un loc separat. Poate fi Sfânta liturghie de duminică un astfel de loc pentru noi?

În fine, a treia condiție e să stăm de vorbă cu „Sfânta Scriptură”. În evenimentul Transfigurării Domnului Scriptura e reprezentată de Moise și Ilie. Ei dau mărturie despre divinitatea lui Isus sau Mesia. Prin urmare dialogul cu Scriptura ne face părtași la Splendoarea Adevărului sau a Luminii Domnului de pe Tabor.

NB. Am atașat la această postare proclamarea Cuvântul Domnului după Matei 17, 1-9.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Astăzi, 8 mai 2022, am meditat imaginea lui Isus Înviat, „Păstorul cel Bun” prezent între noi. Am amintit la început că în urmă cu 23 de ani Papa Ioan Paul al II-lea predica în catedrala „Sfântul Iosif” exact în această zi. Tema predicii era: „Să vindecăm rănile trecutului prin iubire!”. Papa a vorbit despre Isus Păstorul cel Bun într-un context eclezial de persecuție. Mai precis s-a referit la persecuția Bisericii Greco-Catolice și la păstorii buni pe care i-a avut Biserica Catolică din România în timpul prigoanei. Dar aici intră și păstorii romano-catolici.

În meditația duminicii am dezvoltat trei teme importante. Mai întâi a fi persecutat de alții pentru binele făcut sau adevărul mărturisit. Apoi a persecuta pe alții din invidie sau gelozie pentru că ne deranjează binele săvârșit de ei. Și, în fine, „a te persecuta” pe tine prin ignoranță, lene, nepăsare, uitare a Cuvântului Păstorului cel Bun. Remediile propuse la aceste trei posibile situații de viață spirituală țin cont de un element fundamental. Acesta se poate rezuma la faptul că Isus Păstorul cel Bun este o imagine nu funcțională, ci relațională.

Pentru a avea o relație personală cu Isus am subliniat trei lucruri. Primul, să creștem în iubirea-încredere în Isus. Al doilea, să-l urmăm chiar și atunci când urmarea presupune riscuri sau sacrificii. Al treilea, să ne rugăm, deoarece rugăciunea este dialog sau relație activă cu Păstorul cel Bun. Mai multe detalii în articolul posta mai jos.