Wilhelm Dancă

Am meditat în Duminica a V-a din Postul Mare despre readucerea la viață a lui Lazăr din Betania. „Lazăr” înseamnă „Dumnezeu ajută”, dar surorile lui – Marta și Maria – spun că este „acela pe care Domnul îl iubește” sau „prietenul Domnului”.

În urmă cu două sptămâni am afirmat că, la cele trei ispite ale lui Isus din pustiu (Matei 4, 1-11), Biserica răspunde în trei duminici cu Evanghelii luate din Ioan 4, 9 și 11. Prima duminică a fost despre dialogul cu femeia samariteancă, care a mărturisit că Isus este Christos. Aici Isus spune că Domnul Dumnezeu, și doar Domnul, trebuie adorat. (Vezi ispita a III-a: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora!”). A doua duminică a fost despre vindecarea orbului din naștere, care a fost un răspuns la ispita a II-a: „Să nu ispitești pe Domnul!” A treia duminică este despre resuscitarea lui Lazăr și contracarează ispita I-a: „Nu doar cu pâine trăiește omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

Am subliniat trei aspecte ale „revenirii la viață” din „învierea” lui Lazăr.

Am spus că este importantă ordinea în care Isus afirmă despre sine: „Eu sunt Învierea și Viața!” (Ioan 11, 25). Deci, mai întâi Învierea, apoi Viața. „Înviem” sau revenim la viață de multe ori până să intrăm cu adevărat în Viață.

Primul aspect meditat a fost despre cum să „ieșim din morminte”, adică prin ascultarea Cuvântului creator și reparator. Mormintele noastre sunt de multe feluri: frica, singurătatea, descurajarea, păcatul, minciuna. Apoi am subliniat că prietenii lui Lazăr l-au dezlegat de legăturile morții și l-au lăsat să meargă. Prietenia este importantă în Biserică, în comunitate. Unii pentru alțiii devenim „dezlegători” ai pânzelor morții pentru ceilalți. Cum? Prin rugăciune, ajutor, simpatie etc. În fine, am făcut un scurt comentariu asupra faptului că Isus a plâns, la fel ca „frații și surorile” din Betania. Am afirmat că lacrimile sunt dovada că cineva te privește cu iubire. Revenim la viață, fără îndoială, dacă suntem priviți de către prieteni cu ochii înlăcrimați. Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

„Lunea Îngerului” este prima zi de luni după Paști din tradiția romano-catolică. În această zi, potrivit Evangheliei (Matei 28, 1-15), Îngerul Domnului și Domnul Înviat îi îndeamnă pe ucenici să meargă în Galileea. De ce? Pentru că acolo Îl vor vedea.

În cazul meu “Galileea” este Buruienești. În biserica din acest sat L-am întâlnit pe Christos Înviat pentru prima dată când am fost botezat. Și de atunci încoace de foarte multe ori. Experiența de credință trăită acolo nu o pot uita. Dar, ca amintirea să fie vie mă întorc din când în când în satul natal, în special cu ocazia marilor sărbători. Am fost și anul acesta de Paști. De aceea, vă spun cu inima plină de bucurie: “L-am văzut pe Domnul”! Christos a înviat, aleluia!

Am ținut cuvântul de zidire sufletească și am subliniat mai multe lucruri.

În primul rând am explicat de ce această zi de luni din Săptămâna Mare se numește „Lunea Îngerului”. Punctul de pornire este în Evanghelia după Matei 28, 2. Aici citim că Îngerul Domnului a coborât din cer, a rostoglit piatra de la mormânt și s-a așezat pe ea. Am descris câteva tradiții laice din Italia și din România cu privire la „Lunea Îngerului”.

Apoi am explicat cum putem să ne raportăm, astăzi, la minciunile „plătite” prin care unii caută să respingă adevărul că Isus Christos a înviat. Aceste minciuni se găsesc în unele cărți și reviste „științifice”, în mass media, în spațiul virtual de pe internet sau în comportamentele ambigue ale creștinilor.

În fine, am atins și problema oboselii, indiferenței și resemnării discipolilor în fața acțiunilor Celui Rău, care subminează credința în Înivere.

Pe scurt, am spus că e bine ca omul credincios să se întoarcă din când în când în comunitatea în care s-a născut. Aerul locului natal îi revigorează plămânii. Acest lucru este valabil și din punct de vedere spiritual. Sunt convins din experiență că unele probleme de respirație în credință se rezolvă și printr-o vizită în „Galileea” personală.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.