Wilhelm Dancă

Astăzi am meditat la liturghia de la 12.15 despre furtunile din Biserică și din viața proprie. Am căutat remedii la furtunile care vizează învățătura creștină, tradiția ori autoritatea ecleziastică.

Ascultând evanghelia duminicii (Mc 4, 35-41) am constatat contrastul dintre credința adolescentină a ucenicilor și îndemnul lui Isus de a avea o credință matură. Pornind de aici am definit încrederea împreună cu Sfântul Toma de Aquino, adică acceptarea pur și simplu a Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră. Aceasta se traduce printr-o stare sufletească de deschidere față de perspectiva lui Dumnezeu asupra lumii. Încrederea ca rezultat al întâlnirii credinței cu speranța înseamnă relație, viață bazată pe relația cu Cineva.

Am sugerat trei pași pentru educația încrederei personale și colective. În contextul actual marcat de furtună spirituală, eclezială, umană etc., încrederea înseamnă capacitatea de a trece din prezentul furtunii de pe mare pe malul speranței din viitor.

Primul pas pentru a recupera încrederea constă în a vedea „patrimoniul” de bunătate din fiecare om. Atât cât este el. Mai mult sau mai puțin. Să dezvoltăm relația cu viitorul omului/oamenilor pornind de la bunătatea din ei.

Al doilea pas să facem cât mai des experiențe cosmice ale infinitului privind cerul înstelat pe timp de noapte când cerul este senin. Aceste experiențe ne vor scoate din îngustimea prezentului furtunilor existențiale. Se vor constitui în adevărate guri de oxigen pentru credința și speranța noastră.

Al treilea pas se referă la încrederea în noi înșine. Împreună cu sfântul John Henry Newman să medităm asupra faptului că suntem chemați să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra naturii și să o stăpânim în folosul nostru. Sau, folosind cuvintele lui Gustave Flaubert, să căutăm să fim nu materie sau ceva, ci să fim Cineva.

Pentru mai multe detalii vă invit să ascultați/vizionați materialul posta mai jos.

Credința în Dumnezeu este în primul rând încredere. În al doilea rând, dar nu fără primul, înseamnă acceptarea liberă a unor adevăruri de credință. Printre acestea sunt existența lui Dumnezeu, misterul întrupării sau misterul sfintei Treimi și altele. Deci, înainte de orice, credința în Dumnezeu este relație de încredere și, ca atare, presupune practica raportării încrezătoare la lume. Evident că sunt și excepții, dar nu stau în picioare. Astfel, unii susțin că nu se încred în oameni, în mod fundamental, dar cred (se încred) în Dumnezeu. Nu știu cum vine asta; mie mi se pare ceva anapoda.

În Evanghelia duminicii (Lc 17, 5-10) ucenicii i-au cerut lui Isus „mai multă credință”. Răspunsul lui este foarte tăios: „dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar”. Cu alte cuvinte discipolii se raportau la Domnul exact ca farizeii și cărturarii, care nu aveau încredere (credința) în El. Sau ca personajele din parabolele pe care le-am ascultat în duminicile anterioare: fiul risipitor, fratele mai mare, administratorul necinstit, bogatul fără nume. Toți aceștia au avut lipsuri în privința relației cu lumea. Vedeau lumea de sus. Voiau să-și impună punctele lor de vedere, gusturile și interesele lor individuale.

Pornind de aici am sugerat în omilia de astăzi trei direcții de purificare a credinței/încrederii în Dumnezeu. Prima constă în refacerea încrederii în lume. Așa cum a manifestat-o Isus, care a crezut în convertirea tuturor păcătoșilor. A doua se referă la felul în care înțelegem credința ca dar. Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră prin persoane, evenimente, întâmplări. Știm să citim semnele prezenței Lui? Credința este un dar într-un sens indirect, nu explicit. Dumnezeu ni se dăruiește prin oamenii din jurul nostru. A treia invită la considerarea religiosului sau a sacrului în perspectiva gratuității.

Credința în Dumnezeu, sau iubirea lui Dumnezeu, care este cealaltă față a credinței, ar trebui trăită nu de dragul vreunei recompense, ci de dragul Lui. Printre alte bucuria sau viziunea optimistă despre viață este recompensa credinței. Dar recompensa este ca un fel de bonus care se adaugă încrederii sau iubirii lui Dumnezeu. Detalii în articolul postat mai jos.