Wilhelm Dancă

Nihil sine Deo!

„Teologia are nevoie de filosofie, pentru că teologia gândește credința,

iar gândirea în activitatea sa folosește concepte și limbaje filosofice”. (Wilhelm Dancă)

În împărăția cerurilor nu găsim fricoși sau ipocriți, ci oameni liberi

Meditațiile la Predica de pe Munte din Matei 5-7 s-au încheiat astăzi. Începând cu duminica viitoare vom fi în Postul Mare și vom avea alte pericope evanghelice.

Am reușit să parcurgem doar trei momente din acest Discurs formidabil, la propriu. Primul a fost despre invitația de a trăi în lumea fericirilor evanghelice, adică în prezența lui Dumnezeu. Al doilea s-a referit la imaginea ucenicilor ca sare a pământului și lumină a lumii. Al treilea, cel din această duminică, este despre câteva principii și norme de viață morală. Respectarea lor condiționează intrarea în împărăția cerurilor. Pentru mai multe detalii despre Evanghelia de astăzi recomand lectura din Matei 5, 17-37.

Nu am subliniat conținutul normelor morale, ci spiritul în care trebuie puse în practică. De aceea, am aprofundat trei expresii sau formulări.

Prima este „inima împietrită”, care se găsește la Matei 19, 8. Acest verset explică discursul lui Isus despre drama și pericolele divorțului. El spune că Moise a permis despărțirea soților din cauza „împietririi inimii” oamenilor, dar la început nu a fost așa. Cum adică? La început oamenii aveau inimă de carne sau inimă de fii. Ei bine, aceasta e condiția de a (re)intra în împărăția cerurilor. Omul cu o inimă de fiu îl iubește pe Dumnezeu și, din iubire, trăiește în cuvântul său. Noi putem să ne reînnoim inima de fiu în cadrul celebrărilor liturgice, prin ascultarea Cuvântului și participarea la Euharistie.

A doua formulare este despre „dreptatea îmbelșugată” a ucenicilor. În raport cu fariseii și cărturarii care respectau minimal și ipocrit Legea lui Dumnezeu, ucenicii o trăiesc cu bucurie. Dreptatea lor este abundentă, debordantă, pentru că fac ceea ce fac nu din frică, nu constrânși, nu din supunere, ci din iubire. Deci, o fac cu bucurie și în libertate.

A treia formulare este despre reconcilierea cu fratele înainte de a aduce jertfa la altar. Observăm că împăcarea cu fratele cu care avem vreun litigiu este o acțiune concretă. Acolo unde lipsește spiritul de reconciliere asistăm la fel de fel de conflicte, care duc în cele din urmă la omucideri, violențe, moarte. Împăcarea este lucrarea Duhului Sfânt, care schimbă inima împietrită a omului în inimă de carne. De aceea, trebuie invocat Duhul Sfânt care să vină și să schimbe inimile noastre de piatră în inimă de fii.

În concluzie, în împărăția lui Dumnezeu nu intră oamenii fricoși sau ipocriți, ci oamenii liberi, și anume oamenii care fac ceea ce fac din iubire.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 15 februarie 2026
Duminica Bibliei: Omul, insulă a prezenței lui Dumnezeu

În Duminica Bibliei am comentat Evanghelia după Matei 4, 12-23. Aici este vorba despre începutul activității publice a Domnului Christos. Adică, Domnul Isus începe să predice și să-i cheme pe primii apostoli, Petru și Andrei, Iacob și Ioan.
În prima parte a meditației m-am oprit la “locul” și „timpul” unde a început Isus să predice. „Locul” este „Galileea neamurilor”, o regiune unde trăiau împreună mai multe popoare, cu propriile lor religii, tradiții și culturi. În “timpul”acela, regiunea Galileei se remarca prin deschidere spre diversitatea etnică, culturală și religioasă. De ce erau deschiși unii față de alții? Pentru că altfel nu puteau să trăiască. Ei bine, în acest loc deschis spre diversitate a trăit Domnul Isus și primii săi ucenici. Acest subiect are o relevanță deosebită în România, astăzi, dar nu numai, pentru că anumite grupări populiste caută să impună în agenda lor politică purificarea etnică, religioasă și culturală. Să reținem că Galileea, cu diversitatea sa de neamuri, religii și tradiții, era un loc marginal în tradiția iudaică. Și, cu toate acestea, sau tocmai de aceea, a devenit structura cadru a evanghelizării Domnului Christos.
În partea a doua am aprofundat mesajul central al evanghelizării lui Isus. El spune: „Convertiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape”. „Convertiți-vă” este un mesaj care provine de la sfântul Ioan Botezătorul. Îndemnul înseamnă schimbarea orientării minții, inimii și sentimentelor, adică spre Dumnezeu. Formularea „împărăția cerurilor” ține locul numelui lui Dumnezeu. Evreii evlavioși nu rosteau niciodată numele lui Jahve, numele lui Dumnezeu. Ei căutau expresii alternative. Așadar, sensul vestirii de la începutul activității publice a lui Isus este următorul: „Dumnezeu este aproape”. Sau, „Dumnezeu a sosit”, de aceea trebuie să ne convertim.
Am remarcat că Împărăția lui Dumnezeu, lumea în care Dumnezeu e prezent are două aspecte. Unul este interior, astfel că inima/mintea/sentimentele pline de adevăr, bine, frumos, dreptate este locul împărăției lui Dumnezeu. Altul este exterior, și anume că împărăția lui Dumnezeu este persoana lui Isus Christos. În urmă cu două mii de ani a fost prezent fizic printre oameni. Acum este prezent, prin Duhul Sfânt, în mod real, în sacramente, în Cuvântul lui Dumnezeu, în preotul care celebrează și în comunitatea celor care participă la celebrările liturgice. Pe scurt, a fi în împărăția cerurilor înseamnă să participi la prezenața lui Dumnezeu și interior, și exterior.
Duminica Bibliei din 2026 are următorul motto: „Cuvântul lui Christos să locuiască în voi din plin” (Coloseni 3, 16). Dacă lucrul acesta are loc cu adevărat, atunci fiecare dintre noi devine o insulă a prezenței lui Dumnezeu în „Galileea neamurilor” din zilele noastre. Oare avem curajul să devenim oază a prezenței lui Dumnezeu în lume? Să ne rugăm să nu cădem în vraja diavolească a acelora care vorbesc astăzi despre puritate etnică, religioasă și culturală, pentru că lumea va fi mereu precum „Galileea neamurilor”.
Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

  • 25 ianuarie 2026