Wilhelm Dancă

Întâlnirea celor doi ucenici în drum spre Emaus (Luca 24, 13-35) cu Isus Înviat cuprinde trei momente.

Primul este „liturgia drumului”. Înțelegem din această liturgie că Isus se revelează potrivit capacității discipolului de a primi revelația. De aceea, este important să ne pregătim înainte de a merge la biserică. Cum? Aflați în articolul postat mai jos.

Al doilea moment este „liturgia Cuvântului”. Comunicarea și explicarea Scripturilor ar trebuie să ne aprindă inimile. Cum citim Scripturile în biserică? Suntem pregătiți? Reținem ceva din lecturile biblice? Dacă nu ne amintim nimic, avem o problemă. Să nu ratăm întâlnirea cu Isus Înviat din Cuvântul vestit în biserică, pentru că vestirea Cuvântului este experiență pascală. Sau, ar trebui să fie.

Al treilea moment este „liturgia Euharistică”. Un prilej foarte bun de trăire vie a Paștelui. Jertfirea de sine a Fiului comemorată în Euharistie este modelul de „caritas” pentru ucenici. După exemplulu lui Isus, ucenicul face Paștele când îl primește pe aproapele în inima sa.

Am arătat că astăzi asistăm la o degradare a transcendenței evanghelice în Biserică. Sau, la un fel de reducție a Evangheliei la discursuri de tip ONG. În această logică reducționistă Isus este înțeles ca un fel de manager al unei organizații de binefacere. Biserică riscă să dispară, dacă nu se redimensionează ținânând cont de două criterii: asumarea umilinței și mărturisirea vie a lui Isus.

Emaus este un simbol al Sfintei Liturghii la care ucenicii participă duminică de duminică. Emaus cuprinde trei etape. Dintre toate, „liturgia drumului” este prima și cea mai determinantă pentru trăirea celorlalte două. Să nu o ratăm, căci Isus se revelează pe măsura pregătirii căutării Lui.

Am recomandat o carte și un film pentru aprofundare. Cartea este semnată de Chantal Delsol și se numește „Sfârșitul creștinătății”.

Filmul este „Des hommes et des Dieux”, din anul 2010. Dacă doriți să-l vedeți, aici este linkul: https://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=56826.html

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

În solemnitatea „Corpus Domini” sau „Trupul Domnului” Biserica Catolică celebrează Euharistia ca prezență reală a lui Isus Christos în lumea vizibilă. Sărbătoarea a apărut la nivel local în sec. al XII-lea și instituită la nivel universal în sec. al XIII-lea în contextul afirmării ereziilor albigenzilor sau catarilor în sud-vestul Franței. Printre altele, ei respingeau lumea materială și ceea ce ținea de trup, pentru că ar fi opera diavolului, ajungând astfel să respingă căsătoria și euharistia.

Evanghelia sărbătorii este luată din In 6, 51-58. Aici este predica lui Isus despre pâinea vieții, un alt termen pentru a defini Euharistia. A fost pronunțată la Cafarnaum și, din cauza conținutului, cei care îl ascultau vorbind au rămas tulburați. S-a mai întâmplat încă o dată în timpul activității publice ca Isus să-i uimească pe ascultătorii lui, și anume în templul din Ierusalim. La Cafarnaum, pentru că acolo Isus le-a spus ucenicilor cu subiect și predicat: „dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi” (In 6, 53). La Ierusalim, pentru că aici, înaintea Sinedriului, Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu (cf. Lc 22, 70).

Am subliniat trei adevăruri de credință cu privire la prezența reală a lui Isus Christos în Euharistie. Fiind Isus pâinea vieții, pâinea coborâtă din cer, cine mănâncă din această pâine 1) nu va mai flămânzi și nu va mai înseta niciodată, 2) va trăi în veci și 3) are deja viața veșnică. Aceste cuvinte trebuie interpretate în mod concret, realist, nu metaforic. Euharistia face să se adeverească o promisiune extraordinară, și anume că Isus rămâne în ucenic, iar ucenicul în El (cf. In 6, 56). Cu alte cuvinte, prin Euharistie sau Împărtășanie, Isus vine la noi, în noi și rămâne cu noi.

De aceea, în vechime, când se împărtășeau, creștinii răspundeau la cuvintele preotului – Trupul lui Christos! – în felul următor: „Doamne, fă să te văd pe tine în mine!”Prezența cuiva în viața altuia poate îmbrăca diferite forme: modul unei mame de a fi prezentă în viața copilului, sau cel al îndrăgostiților care sunt prezenți unul în celălalt chiar și atunci când nu sunt alături, sau cel al prietenilor. Cum putem să punem în practică prezența lui Isus euharistic în noi? Printr-un zâmbet ecou al prezenței reale a Domnului în noi prin care să comunicăm unii cu alții și cu toată ființa noastră? De ce nu? Detalii în predica postată mai jos.