Wilhelm Dancă

Prieteni,

Am meditat astăzi la câteva lucruri pe care ucenicii lui Isus le vor întâlni de-a lungul timpului până la sfârșitul lumii. Ele se găsesc în discursul Domnului despre lucrurile de pe urmă din Evanghelia după Luca 21, 5-19.

Primul dintre ele se referă la faptul că unii vor răspândi erori în numele Domnului. Sfatul Mântuitorului este scurt și la obiect: „Nu vă luați după ei”. (v.9). Am considerta că merită atenție trei erori din zilele noastre: ideologia gender, clericalismul și laicismul și ipocrizia sacramentală.

Al doilea lucru este „războiul” sau/și „diviziunea” provocate de persoana, învățătura și numele Domnului. Cine trăiește în mod coerent învățătura Domnului va avea soarta lui. Adică va fi „răstignit” de opinia publică sau chiar de cei care îi sunt apropiați. Astăzi se încearcă diluarea rolului mântuitor al lui Christos prin alăturarea numelui său de cel al lui Socrate, Buddha sau Mohamed. Dar să nu-i urmăm pe cei care spun că omul se poate mântui fără Christos. Domnul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Al treilea lucru are legătură cu persecuția. Am spus că persecuția este direct proporțională cu fidelitatea față de Christos. Astăzi, la fel ca în trecut, ucenicii sunt chemați să dea mărturie despre Christos și în tribunalele civile, și în cele religioase. Am dat două exemple de mărturia exemplară din viața Bisericii noastre: Fer. Vladimir Ghika și Fer. Anton Durcovici.

Ce-i de făcut în fața acestor lucruri care sunt și vor fi prezente mereu în istoria Bisericii? Răspunsul e sugerat de Sfântul Paul în 2 Tesaloniceni 3, 7-12: să mâncăm pâinea muncind în liniște. Mai multe detalii în articolul postat mai jos

În 16 iunie 2023 am fost invitat la hramul parohiei „Inima Preasfântă a lui Isus” din București. Este vorba despre biserica franceză, care se mai numește „Sacré Coeur”. Am comentat textul din Evanghelia după Matei 11, 25-30. Am subliniat trei lucruri.

Primul, Inima lui Isus este o inimă vie, de carne. Această inimă e unită în mod substanțial cu persoana lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Această inimă contemplă iubirea din sânul Sfintei Treimi. În zilele noastre există pericolul de a-L separa pe Christos de Biserică, Biserica de popor, învățătura creștină de mister, comuniunea de iertare, vocația de dăruirea de sine și, mai ales, rugăciunea de iubirea frățească. Faptul că Inima lui Isus este de carne ne invită la refacerea legăturilor dintre Christos și Biserică, dintre Biserică și popor, dintre învățătură și taină etc.

Al doilea, Inima lui Isus s-a dăruit pentru noi până la moarte. Și se dăruiește mereu. Pornind de aici ucenicul e chemat să facă la fel. Și anume, să se despoaie de sine și să-i facă loc aproapelui. Această atitudine se numește umilință sau smerenie. Inima lui Isus este umilă, pentru că s-a golit de sine și a îmbrățișat lumea întreagă.

Al treilea, Inima lui Isus corectează creștinismul centrat pe moralitate și social, atrăgând atenția asupra primatului spiritualului. Oare creștinul poate să iubească asemenea Inimii Preasfinte a lui Isus? Da, dacă este umil, fiindcă spune Fer. Vladimir Ghika, creștinul umil iubește ușor.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.