Wilhelm Dancă

Trăim într-o lume marcată de acțiunea răului. Există oameni răi și există victime ale răutății. Se comit multe nedreptăți. Suferă mulți oameni nevinovați. Există duhuri rele care atrag oameni la rău. Cum putem scăpa de vertijul răului?

Am căutat un răspuns în Matei 5, 38-48. Aici Isus vorbește mai întâi despre depășirea legii talionului prin iubire iertătoare. Apoi despre iubirea dușmanilor de dragul iubirii lui Dumnezeu Tatăl. Pentru a ajunge la trăirea acestei iubiri avem nevoie de o inimă bună. Această inimă este sursa faptelor bune, dacă e plină de iubire, nu de ură. Modelul inimii bune este Domnul Isus. El are inima blândă și smerită.

Astfel, cu ochii la Inima lui Isus putem începe evanghelizarea inimii noastre.

Prima treaptă este redobândirea libertății de a privi lucrurile din toate unghiurile de vedere. Sau, de a ne raporta la realitatea răului cu obrazul întors în altă parte. Aici se pune problema eliberării de gândirea unică. Ea stă la baza unor comportamente inumane sau necreștine.

A doua treaptă e depășirea răului ignorând pretenția lui la un răspuns. Să nu dialogăm cu răul. Să nu ne ridicăm la nivelul răului. Să lăsăm ca răul să se scurgă în găurile negre ale universului.

A treia treaptă constă în depășirea logicii reciprocității. Să nu iubim doar pe cei care ne iubesc pe noi. Să risipim iubirea iubindu-i pe toți oamenii, fără discriminare, asemenea Tatălui ceresc.

Am încheiat cu un gând al Fericitului Vladimir Ghika. El spune să-l iubim pe acela care ne respinge. Evident, nu de dragul răutății lui, ci de dragul iubirii lui Dumnezeu.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.