Wilhelm Dancă

În Duminica „Botezul Domnului” am meditat Evanghelia după Luca 3, 15-16.21-22. Aici este vorba despre botezul pe care l-a primit Domnul la râul Iordan din mâinile lui Ioan Botezătorul. Botezul lui Ioan era un botez purificator și unificator. Botezul său curăța omul de păcate și-l introducea în comunitate. Isus avea nevoie de acest botez? Evident că nu, dar atunci care este semnificația acestei epifanii sau teofanii? În această împrejurare Ioan și poporul venit să se boteze au aflat că Isus este Fiul Tatălui. Am pus în oglindă botezul pe care l-am primit noi când eram mici sau maturi.

Învățăm trei lucruri de la Domnul care se botează în Iordan. Astfel am explicat ce înseamnă să te „îmbraci în Christos”. Sau, să ai stilul său de viață, mentalitatea lui, ori modul său de a fi. Mai întâi solidaritea cu cei păcătoși sau cu oamenii care greșesc. Asemenea Domnului Isus, prin iubire îi putem salva din abisul păcatului. Apoi iubirea ca replică la deviza modernității: gândesc, deci exist (Descartes). Botezul Domnului ne învață altceva: iubesc, deci exist. În fine rugăciunea ca factor de creștere a vieții din botezul primit. Ideea principală este aceasta: cine nu se roagă se des-botează.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Acest trandafir care se găsește sub geamul biroului meu a rămas înflorit tot timpul Crăciunului. Formidabil! Deși au fost câteva nopți cu -7 grade a rezistat. Puterea lui Dumnezeu! E dovada vie că viața și frumusețea au ultimul cuvânt. L-am fotografiat a doua zi după Epifanie pentru că am văzut cum această floare și-a asumat rolul diaconului din cadrul liturghiei din ziua de 6 ianuarie 2022.

Cum vine asta? In mod obișnuit, după proclamarea Evangheliei din sărbătoarea Epifaniei diaconul anunță data principalelor sărbători liturgice, în special data Paștelui. Prin acest ritual catolic se prelungește un obicei din vremea preoților romani, care obișnuiau să vestească sărbătorile lunii în ajunul sau la începutul perioadei respective. Acestea sunt celebrele “kalendas”. De aici provine cuvântul “colindă” in limba română.

În ziua 6 ianuarie 2022 nu am avut la liturghia de la 12.15 niciun diacon. Trandafirul de sub geam i-a luat locul, într-un anumit fel, și îmi spune mie, dar si celor care îl privesc că destinul Pruncului Născut la Betleem este Învierea la care nu se ajunge fără Cruce sau Calvar.

Bref, mesajul trandafirului diacon: Epifania din 6 Ianuarie 2022 deschide un drum care se va termina pe 17 aprilie, la Înviere.

Frumusețea va mântui lumea!

În sărbătoarea Epifaniei m-am oprit asupra semnelor evenimentului despre care ne vorbește Matei în 2, 1-12. Am ales semnul principal, steaua, și alte două semne legate de stea: magii și darurile.

Am început să vorbesc despre semnul magilor. Ei semnifică deschiderea universală (catolică) a mântuirii inaugurată de nașterea lui Isus Christos. Prezența magilor ne spune că toți oamenii au acces la mântuire. Nu se face nicio discriminare națională, lingvistică, culturală, religioasă. Magii au existat cu adevărat. Erau preoți mezi din partea de sud a Iranului de astăzi. Herodot vorbește despre existența și religia lor, deci cu cinci secole înainte de Christos. În spatele semnelor din Evanghelia Epifaniei există ceva real, istoric. Pentru a înțelege misterul celebrat avem nevoie și de credință, și de rațiune sau de istorie. Nașterea Domnului deschide drumul de unire a tuturor națiunilor, limbilor, tradițiilor și culturilor prin credința în El. Unire nu înseamnă uniformitate, precum cea realizată de tehnologiile de comunicare din zilele noastre. Unitatea realizată de credința în Christos înseamnă unitate în diversitate, nu omogenizare sau uniformizare.

Al doilea semn e legat de darurile oferite de magi. Aurul înseamnă regalitatea Pruncului născut, tămâia trimite la divinitatea lui Isus Christos, iar smirna semnifică natura umană a lui Isus. Prin aceste daruri înțelegem că unitatea neamului omenesc se realizează prin credința în divino-umanitatea lui Christos ca Rege al inimilor. Credința în Isus Christos este sensul legământului încheiat de Dumnezeu cu omenirea prin Noe după potop. De asemenea, credința creștină reprezintă împlinirea credinței lui Abraham, căruia Dumnezeu i-a promis că va fi părintele multor popoare.

Semnul principal e steaua. Despre apariția unei stele deosebite în timpul nașterii lui Isus sunt mai multe dovezi istorice și astronomice. Magii au văzut semnul luminos rezultat al conjuncției planetelor Jupiter și Saturn prin anii 7-4 înainte de Christos. Au urmat drumul stelei și au ajuns la Betleem și l-au adorat pe Pruncul Isus. Există o stea în zilele noastre care poate conduce omenirea la unitate și la adorarea Fiului lui Dumnezeu, iubirea. Iubirea trăită potrivit învățăturii lui Isus. Iubirea lui Dumnezeu din toată inima. Sau/și, iubirea dintre noi, așa cum ne-a iubit Isus.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Să se reverse lumina și bucuria în inimile tuturor acelora care celebrează Epifania Domnului!