Wilhelm Dancă

În Duminica Învierii 2025 am vorbit despre două lucruri legate de Învierea Domnului. În centrul meditației a fost Evanghelia după Ioan 20, 1-9. Mai întâi, am spus pe scurt ce înseamnă Învierea Domnului. Apoi, am căutat, cu ajutorul Mariei Magdalena, a lui Petru și a lui Ioan, să înțelegem cum putem să trăim Învierea lui Christos. Sau, cu alte cuvinte, cum putem să participăm la prezența lui în mijlocul nostru. Am subliniat importanța prezenței Domnului prin „corpul său spiritual”, cum se exprimă Sfântul Paul. De fapt, noi am început spiritualizarea trupului nostru la botez. În fiecare an, Paștele ne aduce aminte de drumul început și de finalul acestui demers, adică Învierea împreună cu Christos.

Detalii în articolul postat mai jos.

Christos a înviat!

În Duminica Învierii am meditat Evanghelia după Ioan 20, 1-9. Aici am identificat trei drumuri către întâlnirea cu Isus Christos Înviat.

Primul, Maria Magdalena, care nu reușește să treacă de la plâns la bucurie. Paștele pentru ea înseamnă trecerea de la lamentațiune la bucuria întâlnirii cu Isus Înviat.

Al doilea, Ioan, ucenicul pe care îl iubea Isus. El reprezintă credința tânără în Isus Înviat. Cine este ca „Ioan”, nu dă lecții, ci caută. A face trecerea de la mândria științei despre Dumnezeu la smerenie este Paște.

Al treilea, Petru, ucenicul rațional. El trebuie să-și asume trecutul trădărilor. Cine face trecerea de la trecutul păcatului la prezentul harului este o ființă pascală. S-ar putea să avem câte ceva din fiecare drum către Isus Înviat. Important e să fim pe cale, acesta e mesajul din Duminica Învierii.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.

Christos a înviat!

În Duminica Învierii am meditat trei itinerarii de credință în Învierea lui Isus. Ele au fost dezvoltate pornind de la trei personaje din Evanghelia duminicii, Ioan 20, 1-9. Acestea sunt Maria Magdalena, Petru și Ioan. Am arătat că drumul de credință în Înviere trebuie însoțit de o privire adecvată a mormântului gol.

Maria Magdalena este exemplul de credință marcată de lacrimi și oboseală. De aceea, privirea ei este superficială. Însă având lacrimi de iubire, îl recunoaște pe Domnul atunci când îi vorbește.

Petru ilustrează credința marcată de privirea teoretică, abstractă. El este obsedat de trădarea proprie, de aici incredulitatea sa și tendința de a măsura lucrurile.

Ioan este ucenicul iubit. El intră la mormânt, vede și înțelege pe loc că Isus a înviat. În cazul acesta este vorba despre credința care izvorăște din iubire.

În final am spus că fiecare are propriul drum de credință în Înviere. Ca să sporim această credință să facem cât mai multe exercții de privire a lucurilor care contează, esențiale. Pe această cale Isus înviat poate ieși din mormintele „memoriei”, ritualurilor fără viață, conformismului, indiferentismului și trădărilor noastre. Mai mult decât atât, Isus înviat poate deveni o prezența vie continuă, un criteriu de viață. Christos a înviat! Sărbători pascale binecuvântate!