Wilhelm Dancă

Meditațiile la Predica de pe Munte din Matei 5-7 s-au încheiat astăzi. Începând cu duminica viitoare vom fi în Postul Mare și vom avea alte pericope evanghelice.

Am reușit să parcurgem doar trei momente din acest Discurs formidabil, la propriu. Primul a fost despre invitația de a trăi în lumea fericirilor evanghelice, adică în prezența lui Dumnezeu. Al doilea s-a referit la imaginea ucenicilor ca sare a pământului și lumină a lumii. Al treilea, cel din această duminică, este despre câteva principii și norme de viață morală. Respectarea lor condiționează intrarea în împărăția cerurilor. Pentru mai multe detalii despre Evanghelia de astăzi recomand lectura din Matei 5, 17-37.

Nu am subliniat conținutul normelor morale, ci spiritul în care trebuie puse în practică. De aceea, am aprofundat trei expresii sau formulări.

Prima este „inima împietrită”, care se găsește la Matei 19, 8. Acest verset explică discursul lui Isus despre drama și pericolele divorțului. El spune că Moise a permis despărțirea soților din cauza „împietririi inimii” oamenilor, dar la început nu a fost așa. Cum adică? La început oamenii aveau inimă de carne sau inimă de fii. Ei bine, aceasta e condiția de a (re)intra în împărăția cerurilor. Omul cu o inimă de fiu îl iubește pe Dumnezeu și, din iubire, trăiește în cuvântul său. Noi putem să ne reînnoim inima de fiu în cadrul celebrărilor liturgice, prin ascultarea Cuvântului și participarea la Euharistie.

A doua formulare este despre „dreptatea îmbelșugată” a ucenicilor. În raport cu fariseii și cărturarii care respectau minimal și ipocrit Legea lui Dumnezeu, ucenicii o trăiesc cu bucurie. Dreptatea lor este abundentă, debordantă, pentru că fac ceea ce fac nu din frică, nu constrânși, nu din supunere, ci din iubire. Deci, o fac cu bucurie și în libertate.

A treia formulare este despre reconcilierea cu fratele înainte de a aduce jertfa la altar. Observăm că împăcarea cu fratele cu care avem vreun litigiu este o acțiune concretă. Acolo unde lipsește spiritul de reconciliere asistăm la fel de fel de conflicte, care duc în cele din urmă la omucideri, violențe, moarte. Împăcarea este lucrarea Duhului Sfânt, care schimbă inima împietrită a omului în inimă de carne. De aceea, trebuie invocat Duhul Sfânt care să vină și să schimbe inimile noastre de piatră în inimă de fii.

În concluzie, în împărăția lui Dumnezeu nu intră oamenii fricoși sau ipocriți, ci oamenii liberi, și anume oamenii care fac ceea ce fac din iubire.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.