Wilhelm Dancă

În evanghelia după Matei se găsesc cinci discursuri misionare. Astăzi, 21 iunie 2020, la catedrala „sfântul Iosif” din București, ba chiar în catedrală, l-am meditat pe cel de-al doilea (Mt 10, 26-33). Aici apare de trei ori îndemnul: „nu vă fie frică!” sau „nu vă temeți!”, ori „nu vă fie teamă!”. La evanghelistul Matei, îndemnul „nu vă fie frică!” este ca un fel de ramă a tabloului care este viața, moartea și învierea Domnului. Într-adevăr, de la început și până la sfârșit, evanghelia lui Matei este traversată de cuvintele de îmbărbătare ale lui Isus adresate ucenicilor trimiși în misiune.

Domnul Christos avea suficiente motive să-i încurajeze pe discipoli pentru că, în calitate de Fiu al Omului, a văzut cum s-au comportat față de El în timpul pătimirii. Lamentabil! Nu mai detaliez. Toți au fost cuprinși de frică sau rușine și l-au părăsit. Era vorba despre frica în fața morții. Sau despre rușinea față de coreligionarii lor. Dar acum, după învierea și înălțarea Domnului, discipolii se confruntau cu alte pericole. Trebuiau să depășească rezistența comunității iudaice la noutatea Evangheliei. De asemenea, aveau de înfruntat structurile răului sau ale Celui Rău, care treceau dincolo de poporul din care proveneau. Toți oamenii sunt părtași la trupul mistic al Răului, chiar toți, fără nicio discriminare. Lucrul acesta era valabil atunci, este și astăzi.

Ucenicii sunt ucenici dacă „pleacă” în misiune sau dau mărturie despre Christos. Uneori nu trebuie să plece nicăieri, fiindcă locul în care se află este deja pământ de misiune. Dar după colț pândește teama, indiferent de mărimea și numărul greutăților care se întrevăd. Astăzi, precum odinioară primilor discipoli plini de fricăD12, Domnul ne dă câteva motive de întărire a încrederii în El. Primul, prin întrupare, într-un anumit fel, Fiul lui Dumnezeu s-a unit cu fiecare om. El este în noi. Al doilea, omul valorează mai mult decât orice din lumea asta. Suntem prețuiți de Dumnezeu, de aceea El este cu noi. Al treilea, Isus i-a promis tâlharului căit că va fi cu dânsul în paradis. Deci, Domnul va fi și cu noi.

Despre toate acestea, și altele în plus, vă invit să ascultați omilia postată mai jos.

Bogăția licită sau ilicită este o temă discutată cu o anumită voioșie în spațiul public românesc. În mod obișnuit sunt arătați cu degetul cei care au făcut avere prin furăciune. Astfel se inculcă ideea că nimeni nu poate ajunge bogat decât pe bază de minciună, șmecherie, înșelăciune. Pe scurt omul bogat are în spatele său afaceri necinstite. Rareori sunt prezentate modelele pozitive de hărnicie și de succes în muncă. Nu se vorbește despre oamenii care învață în mod temeinic, care lucrează din greu și ajung la un nivel de bunăstare corespunzător unei vieți decente.

Observăm că în Sfânta Scriptură bogăția nu este criticată, ci pofta de avere, lăcomia, avariția. În termenii sociologici de astăzi, este criticat consumerismul, utilitarismul, materialismul. Patriarhii din Vechiul Testament erau oameni bogați. Alături de ei trăiau o mulțime de slujitori fericiți. În timpurile acelea sărăcia era considerată o pedeapsă divină sau o formă de păcat având de-a face cu lenea. În Noul Testament vedem că Domnul Christos nu a disprețuit bogăția și pe oamenii bogați. Deseori a fost oaspetele acestora. A înmulțit cinci pâini și a săturat foarte mulți oameni flămânzi. La nunta din Cana a schimbat apa în vin și i-a făcut fericiți pe miri și pe nuntașii de acolo.

Aceasta este direcția în care trebuie să privim și noi pentru a găsi un raport just cu lucrurile materiale. Adică, să considerăm bogăția ca pe un dar al lui Dumnezeu. Să transformăm bunurile în mijloc de comuniune cu Dumnezeu și cu oamenii. Din păcate societatea românească, dar și cea europeană, este pătruns adânc de spiritul zeului Ban. Este vorba de un fel de Moloh contemporan, zeul finanțelor și al economiei căruia i se aduce cultul consumului. Fără acest cult finanțele mondiale s-ar prăbuși, ca și economia. Din nefericire mulți dintre noi am devenit dependenți de lucrurile materiale. Îi aducem cult acestui zeu fals, poate, fără să ne dăm seama. Totuși, cum putem să rezistăm la atracțiile consumerismului și ale materialismului?

Am propus câteva soluții la liturghia din 4 august 2019 de la Sinaia. Omilia a fost rostită în fața unui public alcătuit în mare parte din turiști catolici. Nu mi păreau că sunt sclavii lucrurilor. Dar mai știi? Pofta de avere poate să apară oricând, oriunde și la orice vârstă. Omilia poate fi ascultată dând click pe imaginea de mai jos.

Domnul Christos vine a doua oară Azi nu mâine! Acesta a fost mesajul pe care l-am transmis credincioșilor din catedrala sf. Iosif din București prezenți la liturghia de la 12.15. Erau de față mulți tineri și oameni în vârstă, dar și copii mici și bebeluși. Unii dintre aceștia mici scânceau din când în când, foarte frumos, alții mai mărișori se plimbau țanțoși prin fața altarului. Atmosfera a fost caldă, pătrunsă de atenție și evlavie.

Am pornit de la Evanghelia zilei (Mc 13, 23-32), care a trezit ceva fiori și sentimente de spaimă. Într-adevăr, Cuvântul Domnului din această duminică se referă la cele ce se vor întâmpla la sfârșitul lumii. Soarele se va întuneca. Luna nu va mai străluci. Stelele vor cădea de pe cer. Puterile cerului se vor cutremura. Fiul Omului va veni pe nori cu putere mare și glorie. Îngerii îi vor aduna pe toți aleșii Domnului de la capătul pământului până la capătul cerului.

Dincolo de imaginile ce descriu catastrofele cosmice de la sfârșitul lumii se întrevede apropierea iminentă a venirii Domnului ca Judecător. Această apropiere este urgentă și invită la disponibilitate pe orice om. Semnele care vestesc a doua venire a Domnului sunt la îndemâna oricui vrea să le vadă. Totul este fragil și trecător. Nu putem să calculăm și să planificăm nimic. Nici Fiul Omului nu știe când va avea loc sfârșitul lumii. Mesajul este simplu și puternic. Fiți gata mereu! Fața acestei lumi trece!

Disponibilitatea celor aleși nu înseamnă dezangajare și lipsă de interes pentru viața prezentă. Dimpotrivă. Faptul că au fost aleși de Dumnezeu se manifestă în orizontul unor acțiuni marcate de generozitate, bunătate și atenție față de cei nevoiași. Prin cei aleși Domnul Christos vrea să ajungă să fie cunoscut de toți oamenii.

Cei aleși de Dumnezeu – botezul este un semn al alegerii – au nevoie de discernământ și curaj pentru a rezista la mitul „actualității”. Mode și curente ideologice finanțate și impuse cu forța propun căi alternative de „facere” și „refacere” a omului. Domnul Christos ne arată măsura omului desăvârșit, iar Cuvântul său, care nu trece, rămâne reper pentru „facerea” și „refacerea” omului.

Mai multe detalii găsiți în predica postată mai jos.