Wilhelm Dancă

Relația dificilă cu străinii pare să stea la baza majorității conflictelor dintre oameni. Străinul este văzut ca un agresor al propriului teritoriu. Ca și în cazul animalelor, și la oameni teritoriul marcat subliniază cine stă înăuntru și cine stă afară. Granița delimitează identitatea celor din interiorul ei. Nu putem crește fără o raportare sănătoasă la teritoriu sau la graniță. Însă, când raportarea la granița identității devine rigidă, se ajunge la un comportament escluziv.

În Evanghelia de astăzi, din Marcu 9, 38-48, Isus spune: „cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Marcu 9, 40). Pornind de aici am încercat să arăt că străinul nu ar trebui să ne înspăimânte. De ce? Pentru că și el este purtător de bine, de adevăr, de dreptate, evident, în felul lui. Întâlnirea cu cel care este diferit de noi ar trebui să stea sub semnul dialogului și nu al suspiciunii. Când suntem deschiși față de cei diferiți de noi ajungem să avem un comportament incluziv.

Am vorbit apoi despre „creștinii anonimi” (K. Rahner) și despre „mersul înțepat” al creștinilor (H. de Lubac). Am subliniat tentația în care cădem deseori: fuga de responsabilitate și aruncarea vinovăției la străini. Isus atrage atenția că maturizarea „celor mici care cred” în El poate fi obstaculată de scandalurile celor mari și înrăiți. Este vorba aici despre scandalurile provocate de cei obsedați de rău sau de cei care slujesc patologic lucrarea răului.

Dar, atenție, de cele mai multe ori răul este în noi. În acest caz creșterea spirituală necesită amputări dureroase. Poate trebuie tăiată mâna (prea multă acțiune, activismul) sau piciorul (stilul de viață) sau eliminat ochiul (simbol al plăcerilor).

Astăzi am fost puși să alegem între comportamentul excluziv și cel incluziv față de cei diferiți de noi. Să încercăm să vedem binele și adevărul chiar și la atei, la pușcăriașii convertiți, la păcătoșii publici, la oamenii de alte confesiuni și religii. Dacă îl vom vedea și prețui lumea se va schimba puțin, începând cu noi. Nu ar fi rău să fie bine, nu?

Detalii în articolul postat mai jos.