Wilhelm Dancă

În sărbătoarea Sfântului Iosif, patronul Bisericii universale, am meditat Evanghelia după Matei 1, 16.18-21.24. M-am oprit la ideea paternității în contextul actual al societății noastre. Apoi am pus-o în oglindă cu exemplul de paternitate asumată al Sfântului Iosif. Am arătat că autoritarismul nu dă roade. Tații trebuie să devină prieteni cu copiii lor.

Am vorbit la început și despre faptul că astăzi, 19 martie, este Ziua tatălui în lumea catolică. Am remarcat criza prin care trece paternitatea, astăzi, adică relația dintre tată și fiu/fii. Am sugerat o soluție practică, adică tații de adolescenți să se întâlnească și să-și împărtășească experiențele.

Școala de paternitate a Sfântului Iosif am configurat-o ținând cont de trei cuvinte cheie din Evanghelia sărbătorii. Primul, vorbind despre Maria, „a voit să o lase în ascuns” (v. 19). Am dezvoltat rolul tatălui față de copil, și anume discreția. Tatăl trebuie mereu să fie în umbra copilului. Sau, să-l însoțească de la distanță, dar să fie prezent cu copilul său. Al doilea cuvânt cheie, „îi vei pune numele de Isus” (v. 21). Acest cuvânt, Isus, Iosif l-a rostit în momentul circumciziunii, adică opt zile după nașterea fiului. Se zice că Iosif nu a rostit niciun cuvânt, totuși, unul l-a spus, și anume „Isus”. Numele lui înseamnă că Domnul va mântui poporul de păcatele sale. Al treilea cuvânt, „Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul” (v. 24), adică a împlinit voia Domnului. Cum? Cu multă disponibilitate, dăruire și curaj.

În concluzie, participăm la paternitatea reușită a Sfântului Iosif, dacă suntem discreți, împlinim mereu voința lui Dumnezeu și rostim fără teamă și în public cuvântul „Isus”.

Mai multe detalii în articolul postat mai jos.